Caz închis, de Stelian Țurlea – Crime Scene Press – recenzie

Caz închis  

Autor: Stelian Țurlea

Crime Scene Press

    STELIAN ȚURLEA (n. 1946) a urmat studii de filologie și filosofie la București, a fost gazetar („Lumea”, „Zig-Zag”, „Meridian”), după care a lucrat în televiziune, ca șef al departamentului de știri al Antenei 1. Din 1996 a lucrat la ProTv ca director editorial, din 2000 este și editor senior al „Ziarului de duminică”.
Autor a douăzeci romane, zece cărți de publicistică, nouă cărți pentru copii și două traduceri. A îngrijit șase albume.
A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii (2003), Premiul Asociației Editorilor din România pentru literatură pentru copii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006), Premiul Asociației Scriitorilor din București (2007), Premiul „Flacăra” pentru literatură (2011).

  “Un scriitor celebru, premiat şi plin de onoruri, este găsit mort în vila în care trăia singur de două decenii. Asasinat? Sinucidere? Moarte naturală? Un poliţist hârşit şi trecut prin multe nu înţelege cum un om care avea tot ce-şi dorea îşi poate pune capăt vieţii, când anunţase că e nerăbdător să înceapă alte proiecte. Dar se pare că mulţi îi voiau răul, din diferite motive. Toţi sunt suspecţi, niciunul nu pare să fie vinovat. Autorităţile vor să scape de povară şi să închidă repede cazul.”

  Nu mai este o surpriză pentru mine că în pagini puţine Stelian Ţurlea spune mai multe decât alţii în trei volume.  Sigur în modul ,,condensat” autorul face romanul mult mai interesant și incitant.

  Un cunoscut scriitor, Emil Sorescu, este găsit mort de către menajera lui.  Avea în jur de 70 de ani, locuia într-o veche casă boierească, avea la activ două căsnicii eşuate și acum multe prietene. Un tip elegant, carismatic, dar și dur și egoist, publicase mai multe cărţi admirate și citite de public. Acum anunţase “cu surle și trâmbiţe” că scrie o carte în care va demasca foşti securişti aflaţi acum “pe cai mari” în noile structuri, vorba aceea “la vremuri noi tot noi”.

  Pare sinucidere, deşi nu se găseşte bilet de adio, în final prezenţa cianurei în sticla cu vin indică crima.

  Victor Stamate, care preia cazul, merge pe urmele tuturor dezvăluirilor, ia legătura cu toţi cunoscuţii, urmează  toate pistele. Deşi procurorul de caz, un arivist, îi tot sugerează să aresteze persoanele și să facă presiuni, Stamate face cum ştie el.

  Discută cu menajera de ani buni a lui Sorescu, cu prietenul şi rivalul lui de-o viaţă Radu Bazilescu, cu Florin un tânăr ziarist pe care-l luase sub aripa lui, cu Ana, prietena lui de ani de zile, care spera la căsătorie, fiecare îl zugrăveşte pe protagonist cu bune şi rele aşa cum l-a cunoscut de-a lungul anilor.

  Sigur că la înmormântare vor participa si copiii scriitorului, trei gemeni, pe care nu-i cunoştea nimeni, pentru că el nu vorbise despre ei, dar nici nu dorise să facă parte din viaţa lor.

   Cele mai edificatoare discuţii sunt cele cu reportera de televiziune Ileana, căreia îi dăduse un interviu, și care în materialele date pe post vorbeşte şi despre filele de manuscris pe care i le arătase scriitorul și puţin despre informaţiile din viitoarea carte a acestuia, care va conţine poveşti ascunse despre oamenii cunoscuţi ai vremii.

  Dar Ileana este chemată de Dumitru Calu, fostul şef al lui Emil Sorescu, pe care de fapt el îl formase ca agent

Dumitru Calu este acum pe patul de moarte:

“Era unul dintre acei angajaţi ai statului pe care lumea şi-i aminteste, multă vreme după ce au ieşit din joc, ca pe nişte criminali. Dacă iese vreodată din joc. Unul dintre acei oameni care intră în viaţa cuiva, i-o schimbă pentru totdeauna si lasă urme. Şi nu-i pasă câtuşi de puţin.  Avusese atâta putere, încât reusise să schimbe şi istoria. Aproape nu lăsase vreo urmă despre existenţa lui, iar unde apăruse ceva, fusese ca prin farmec radiat, şters, pulverizat, înlocuit cu fleacuri, de parcă n-ar fi trebuit să se ştie.”

  Acesta îi povesteşte reporterei despre Sorescu, despre isprăvile lui, prima carte pe care o scrisese cu acordul lui despre informatorii serviciului.

   Dar, cu cartea de acum nu era de acord pentru că era despre el și alţi şefi.  Mai mult, poveştile-fişe despre care Sorescu susţinea că sunt scrise de el erau de fapt scrise de Calu.

  Şi iată o altă faţă a lui Sorescu și o altă viaţă.  Nimic nu era ce părea a fi, totul era incredibil.

  Până la urmă Stamate ajunge la o concluzie, la un mers al lucrurilor, la motivaţiile crimei, dar nefiind susţinute de probe cazul va fi clasat.

  Interesant este modul în care este structurată cartea, fiecare interacţiune cu un personaj însemnand şi o poveste a vieţii acestuia, inclusiv povestea vieţii poliţistului.

  Aşa cum ne-a obişnuit, Stelian Ţurlea face nu numai o radiografie a personajelor dar si a epocii, a framântărilor ei, a naturii umane, totul printr-o poveste poliţistă interesantă.

Iată si cateva păreri avizate:

“Într-un roman de mici dimensiuni, Caz închis, Stelian Țurlea cheamă în scenă o sumedenie de personaje din diverse categorii sociale şi de vârste diferite şi le implică într-o poveste captivantă, de o stringentă actualitate, istorisită cu febrilitate şi durere.” (George Arion)

„Într-o vreme care cultivă cu ciudată largheţe „cărămizile” romaneşti, un adept al laconismului narativ riscă să facă figură de sadic. Rareori m-a însetat în aşa hal o anchetă, o intrigă poliţistă, un roman detectivistic, aşa cum mi s-a întâmplat cu „Case closed”-ul lui Stelian Ţurlea.” (Dan C. Mihăilescu)

„În povestea lui Stelian Țurlea, cazurile închise sunt cazuri în care explicațiile trebuie să fie în primul rând comode și inofensive pentru anumite personaje cheie și mai apoi, dacă rămâne loc și timp, se poate lua în discuție și problema adevărului lor… Dacă nu, cazul se închide oricum.” (Sever Gulea)

Carte disponibilă pe site-ul Crime Scene Press

Autori români

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Caz închis de Stelian Țurlea – Crime Scene Press – recenzie