Cimitirul de pe fundul râului – Farrah Hale – Editura Petale Scrise – recenzie

Editura: Petale Scrise
Anul apariției: 2023
Numărul de pagini: 238
Gen: thriller, paranormal

  Să nu-ți fie teamă de întuneric, ci de ceea ce se ascunde în el. Să nu-ți fie frică de oameni, ci de ceea ce zace în ei.

  Îmi plac cam toate genurile literare, considerând că fiecare are farmecul și rostul său. Este adevărat că citesc cu o plăcere nebună cărți romantice, dar marea mea dragoste rămâne thrillerul, pentru că îmi oferă adrenalină, agitație și emoție. Mă ține într-o situație încordată și dau peste tot felul de situații imprevizibile. Așadar, nu e de mirare că mi-am dorit să citesc cartea ,,Cimitirul de pe fundul râului” din prima clipă în care am văzut-o în online. Descrierea și coperta m-au atras într-un mod irezistibil, îndemnându-mă să descopăr povestea. Iar acum, după ce am citit-o, pot spune că am avut parte de un adevărat festin literar. 

  Farrah Hale a plămădit o poveste originală, dramatică, impresionantă și totodată fantastică,  care reflectă latura întunecată și instinctivă a naturii umane. ,,Cimitirul de pe fundul râului” nu se axează doar pe acțiune, ci și pe relaţiile dintre personaje, pe sentimentele şi secretele lor, precum și pe dorinţa lor de răzbunare. De asemenea, autoarea a abordat niște subiecte tulburătoare, greu de digerat, dar atât de prezente în viața de zi cu zi, precum fanatismul religios, cazurile care implică preoții, traficul de carne vie, abuzul fizic și psihologic etc.

  Am fost impresionată de această poveste, de personajele ei și de modul în care a reușit să mă sensibilizeze, dar și să mă șocheze. Tematica aleasă m-a surprins plăcut, misterul mi-a trezit curiozitatea, suspansul m-a ținut cu sufletul la gură până la final, atmosfera lugubră, apăsătoare, întunecată, mi-a dat fiori pe șira spinării, iar latura paranormală a acționat asupra mea precum cântecul de sirenă. E drept că m-am bucurat să văd că povestea a fost impregnată cu un strop de romantism, ce mi-a creat o falsă impresie de calmitate, dar am dat și peste câteva pasaje care m-au oripilat. Ce le-a făcut preotul celor două fete, ipocrizia și lașitatea de care au dat dovadă părinții, lipsa de empatie, mentalitate și perfidia anumitor personaje… a fost peste puterea mea de înțelegere. Sincer vă spun, mi-am dorit ca fiecare să-și primească pedeapsa binemeritată, eventual să-și găsească odihna la doi metri sub pământ.

,,Adolescenta își înclină capul, privindu-şi mama fără niciun pic de compasiune în ochi. Din punctul ei de vedere, singurul Diavol era femeia din faţa sa, o mamă fără suflet şi un om fără caracter. O marionetă a credinţei şi a religiei, a unui Dumnezeu care nu părea să existe cu adevărat.”

  Descrierea de pe coperta a IV-a m-a făcut să cred că povestea se axează mai mult pe acțiune, pe partea de investigație, pe rezolvarea cazului, motiv pentru care m-am simțit ca și cum aș fi fost lovită în plin de cele descoperite în primele capitole, de experiențele traumatizante îndurate de cele doua surori, Fatima și Angela. Eram conștientă de faptul că există probleme familiare cu implicații relativ dezastruoase, că fanatismul religios duce la violență, că există numeroase cazuri de abuz fizic și emoțional care implica preoții, dar tot mi s-a zburlit pielea pe mine atunci când am citit anumite pasaje. E îngrozitor și revoltător că amândouă fetițele au fost abuzate de cei care ar fi trebuit să le apere și să le protejeze, că părinții, niște fanatici religioși, au închi ochii în faţa Domnului și și-au lasat copiii pe mâinile unui preot violator.

,,Fiecare pas îi aducea aminte de ceea ce se întâmpla atunci când îi spunea să meargă să se roage cu el. Cum o atingea și cum îi spunea că nimeni nu trebuie să ştie cele întâmplate între ei. Nu voia să se mai roage cu el. Nu voia să mai meargă nicăieri cu el. De fiecare dată când se trezea în cadă, își zgâria corpul atât de tare, sperând că așa atingerile lui nu vor mai fi acolo. Nu mai voia.”

  Cel mai mult m-a impresionat relația dintre cele două surori, felul în care sora cea mare, Angela, a încercat să o protejeze pe micuța Fatima, să nu ajungă și ea să fie nevoită să îndure umilințe și pedepse din partea tuturor, așa cum i s-a întâmplat ei. Însă, din nefericire, Angela suferea încă de mică de anumite probleme de ordin psihic, care au ajuns să se agraveze de când preotul a intrat în vieţile lor. De aceea părinții au luat decizia de a o trimite la spitalul de psihiatrie Sf. Maria din Chicago, iar de atunci Fatima nu a mai știut nimic de ea. La un moment dat i s-a spus că Angela a murit, și cum cei de la spital au evitat să spună unde era cadavrul surorii ei, Fatima a bănuit că ceva era la mijloc.

,,Inima. Sufletul. Mintea. Trupul. Durerea își făcuse culcuș în sufletul ei încă de la o vârstă mult prea fragedă. Când alții ar fi trebuit să învețe să meargă pe bicicletă, ea învățase să-și ferească trupul de mâinile preotului. Când alții experimentau prima noapte de dragoste împreună cu cel iubit, ea își freca trupul până la sânge pentru a scăpa de coşmarurile trecutului. 

  Când alții se iubeau pe sine înșiși, ea nutrea cea mai mare ură față de sine, față de corpul şi sentimentele ei. Faţă de faptul că era vulnerabilă, prăpădită și intoxicată de gânduri macabre.”

  După douăzeci de ani, o regăsim pe Fatima în postura de detectiv care încearcă să rezolve cazuri de crimă prin utilizarea harului său – putea să vadă spirite prinse între lumi – și, implicit, să afle ce s-a întâmplat cu Angela. Iar atunci când trupul lipsit de viață al unei tinere este descoperit în râul de lângă spitalul de psihiatrie Sf. Maria, ea este convinsă că ucigașii sunt chiar medicii, însă nu are nicio dovadă împotriva acestora. Dar acest lucru nu o împiedică să se ducă cu forța în spital ca să caute dovezi. Căci, mai mult decât orice, instinctul ei îi spune că aceştia ascund mult prea multe lucruri, inclusiv moartea surorii sale mai mari. Să fie oare adevărat? Chiar sunt în stare doctorii să comită crime? Ori e cineva mai presus de ei care o face? Sunt cu toții implicaţi? Pacienţii sunt în siguranţă cu ei? Citiți cartea și veți afla toate răspunsurile!

 ,,Răutatea nu avea măsură de vinovăţie. Erai rău sau bun. Unii oameni erau pur și simplu răi, iar alții deveniseră maeștri la a-și ascunde adevăratele intenţii.”

  ,,Cimitirul de pe fundul râului” – un thriller paranormal extrem de captivant, în care situațiile limită țin cititorul în suspans până la final. 

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti

Recenzii cărți