Dosarul aviatorului singuratic de Haralamb Zincă – Editura Publisol – recenzie
„- E adevărat, răsună din bucătărie glasul ei, că Vladu și-a părăsit nevasta? - Nu numai nevasta…”
Dosarul aviatorului singuratic, de Haralamb Zincă – Editura Publisol – recenzie
Dosarul aviatorului singuratic
Autor: Haralamb Zincă
Editura: Publisol
Serie de autor
Anul apariției: 1983, 2021
Număr pagini: 173
Gen: Polițist, Spionaj
Cotație Goodreads: 3,38
La prima vedere, ne putem întreba ce legătură poate avea un conflict conjugal cu spionajul sau cu securitatea națională. Pentru că așa începe cartea.
Ne aflăm la începutul anilor 1980, într-un orășel populat de aviatori militari. Mihai Vladu, un pilot militar, dispare din garnizoană, în urma unui conflict cu soția. Nu numai că a plecat de acasă, dar nici nu s-a prezentat la unitate, ceea ce poate fi considerat un act de dezertare.
Roxana, soția lui, îl caută disperată pe superiorul soțului ei, pentru a-i cere ajutorul.
Sunt înaintate tot felul de supoziții: a pățit ceva Vladu? O fi plecat la farmacista din orașul vecin N., fosta lui iubită de dinaintea căsătoriei cu Roxana? O fi implicat într-un act de spionaj sau trădare față de țară?
Și dacă ar fi fost vorba doar de Mihai Vladu, numai că la scurt timp, dispare și soția sa…
Vă dezvălui doar că este un caz mult mai complicat decât pare la prima vedere, iar deznodământul, cu totul neașteptat.
Sunt convinsă că multor cititori din ziua de azi li se va părea ciudat amestecul șefilor lui Mihai Vladu în viața sa intimă și de familie. Totodată, suntem introduși în lumea militară, cu regulamente și norme stricte, unde nu poți acționa de capul tău sau pleca pur și simplu, fără a-ți anunța superiorii.
„Cel care a încălcat disciplina militară e pilotul, și nu ea, nevastă-sa… Niciun conflict de familie nu-i acordă militarului dreptul de a se abate de la regulamente. Căci asta-i existența noastră profesională și personală, una subordonată regulamentelor. Disciplina este prima literă a alfabetului militar.”
O surpriză plăcută este prezența maiorului Lucian Viziru, venit de la București pentru a-și ajuta colegii în rezolvarea cazului. Dacă „Dosarul aviatorului singuratic” ar fi un film, Lucian ar fi guest-star, însoțit de celebrele bomboane de mentă și de referințele la colonelul Panait și bunul său prieten, Frunză.
„Maiorul Lucian Viziru mi-a plăcut din prima clipă. La apariția mea în biroul unde mă aștepta, s-a ridicat și mi-a ieșit în întâmpinare cu o familiară voie bună. Nu corespundea deloc cu imaginea pe care mi-o făcusem în timpul zborului. Brunet, ușor grizonant pe la tâmple, te subjuga cu privirea sa deschisă și prietenoasă. Era suplu, chiar mai suplu decât mine, care, oricum fac zilnic antrenamentul cerut de zborul pe supersonice. Nu fuma, ceea ce-mi convenea de minune. În schimb, sugea întruna, cu o plăcere infantilă, bomboane de mentă.”
„Primul popas l-a făcut la Inspectorat. De acolo, și eu, și maiorul Lucian Viziru le-am raportat șefilor noștri direcți evoluția cazului. Viziru – unui colonel pe nume Panait, eu – colonelului Mareș.”
„La București am un coleg, Frunză, lucrez cu el de mai bine de douăzeci de ani. Mi s-a făcut dor de el. Cu el discut tot așa…”
Vreți să aflați misterul din spatele dispariției pilotului? Lectură plăcută!
Despre autor:
Haralamb Zincă (1923-2008), pe numele său real Hary Isac Zilberman, este autorul a peste 50 de romane polițiste și de spionaj, considerat părintele literaturii de gen din România, „Sfârșitul spionului fantomă” fiind prima carte de spionaj scrisă de un autor român, iar „O crimă aproape perfectă”, prima carte polițistă.
A fost unul dintre cei mai vânduți scriitori ai epocii sale, tirajele epuizându-se în câteva zile. De asemenea, anchetatorii profesioniști îi cereau sfaturi pentru rezolvarea unor cazuri reale.
Pseudonimul „Haralamb Zincă”, pe care îl știm cu toții, i-a fost dat întâmplător, de către Miron Radu Paraschivescu, care în calitate de director al unei publicații, nu i-a înțeles scrisul și i-a semnat articolul „Haralamb Zincă”.
A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru cartea-document „Și a fost ora H” și cu Premiul Uniunii Scriitorilor.
Alte cărți: „Moartea vine pe bandă de magnetofon”, „Ochii doctorului King” , „Soarele a murit în zori”, „Și a fost ora H”, „Un glonte pentru rezident” , „Mapa cenușie”, „Suspecta moarte a lui Mario Campanella”
Mulțumesc pentru recomandare Sorinache!
Cu drag!