Sfârșitul spionului fantomă, de Haralamb Zincă – Editura Publisol – recenzie

Sfârșitul spionului fantomă

Haralamb Zincă

Editura: Publisol

Serie de autor

Anul apariției: 1963, 2021

Număr pagini: 332

Gen: Spionaj, Polițist

Cotație Goodreads: 3,75

  „Sfârșitul spionului fantomă” este primul roman al lui Haralamb Zincă. Totodată, este primul roman de spionaj din literatura română.

  Publicat în 1963, senzația pe care mi-a dat-o este aceea de „timpuriu”, de moment istoric. Totul este cu mult timp în urmă, este despre o lume dispărută, ce a fost odată. Acțiunea se petrece în 1956, în primii ani ai democrației populare, ai regimului comunist.

  Ca multe altele scoase în evidență de Editura Publisol, și „Sfârșitul spionului fantomă” este un roman-document.

  Cartea debutează cu trei morți trase la indigo: cadavrele a trei bărbați sunt găsite în câte un parc al Capitalei, victimele având în comun vorbitul limbii germane și jocul de șah.

  De această dată, acțiunea se extinde și pe meleaguri străine, în peisaj intrând un marinar român ce-și făcea veacul în portul Pireu din Grecia.

  Ofițerii de Securitate Panait, Lucian și Frunză, cunoscuți și în alte romane ale autorului, încearcă să rezolve cazul, să afle misterul uciderii celor trei. De ce Securitatea se ocupă de caz și nu Miliția? – veți întreba pe bună dreptate.

  La mijloc este o afacere mult mai încâlcită decât ar părea la prima vedere, mobilul crimei fiind răspunsul la această întrebare. La mijloc se află o arhivă cu documente foarte importante, din timpul războiului. Este tot ce vă pot dezvălui.

  În rest, Haralamb Zincă ne redă atmosfera Bucureștiului din acea perioadă, o lume pe care puțini dintre noi au prins-o.

„Spre bucuria bucureștenilor, primăvara anului 1956 se înstăpâni mult prea devreme. Începuse un martie cu zile blânde, călduțe și, pe măsură ce și le depăna, anotimpul tinereții devenea tot mai prezent în sufletele oamenilor. Zăpada se topise de mult și sub razele soarelui prindeau viață primele fire de iarbă, ghioceii, mugurii arborilor. Curând dădură în floare castanii, iar ceva mai târziu, liliacul. Se deschiseseră parcurile și, deși nopțile erau încă răcoroase, îndrăgostiții se plimbau până în faptul dimineții.”

  Îi vedem pe ofițerii Panait (acum maior), Lucian și Frunză (acum locotenenți-majori) în cea mai tânără versiune a lor. Lucian încă fuma și de abia în cartea aceasta o cunoaște pe Lia, viitoarea sa soție. În celelalte cărți, este cunoscut mariajul lui cu Lia, precum și faptul că a renunțat la țigări de dragul soției sale, însă până acum, nu știam cum s-au întâlnit, cum a început relația lor.

„Lucian își mușcă buzele. Ceru permisiunea să-și aprindă o țigară.”

„- Ce propuneți? întrebă Lucian însuflețit.

– Să mai fumăm câte o țigară… Ai ceva împotrivă? Panait se aplecă peste birou și-i întinse tabachera. Așa… Eh, tovarășe Lucian, fumăm mult, ce să-i faci?”

„- Cine ești?

– O soră.

– Cum te cheamă?

– Lia.

– E gravă situația mea, Lia?

– Interogatoriu?

– Nu, neliniște.”

„- Numărul ei de telefon n-a vrut să mi-l dea, nici adresa.

– De ce? se încruntă Panait.

– Ești ofițer de securitate, mi-a răspuns, dacă te interesează adresa mea, n-ai decât s-o cauți și s-o descoperi.

– Frumos răspuns, râse Panait. Ce contează pentru dumneata o problemă profesională în plus?! Tare aș mai avea chef să joc la nunta voastră…”

  Cum spuneam mai sus, „Sfârșitul spionului fantomă” este un roman-document. Sunt multe referiri la regimul politic de atunci, Securitatea este prezentată într-o lumină favorabilă (n-ai cum să nu-i iubești pe cei trei ofițeri), mai mult ca sigur pentru că altfel cartea nu ar fi văzut lumina tiparului. Este pus accentul pe felul în care sistemul îi reabilita pe cei care o apucau pe căi greșite și bineînțeles, personajele negative sunt, de cele mai multe ori, reprezentanți ai regimului burghezo-moșieresc sau străini. Străinii care urmăreau să destabilizeze echilibrul țării noastre.

  De altfel, însuși maiorul Panait are o poveste înduioșătoare din copilăria sa, legată de asuprirea regimului de dinainte.

„S-ar putea să se petreacă niște schimbări structurale în viața acestui om. M-ar bucura să fie așa. Orice om pe care-l recuperăm nu poate decât să mă bucure.”

„- Ți-e mai aproape de inimă un patron decât țara în care te-ai născut?

– Precum se vede, da!”

Despre autor:

  Haralamb Zincă (1923-2008), pe numele său real Hary Isac Zilberman, este autorul a peste 50 de romane polițiste și de spionaj, considerat părintele literaturii de gen din România, „Sfârșitul spionului fantomă” fiind prima carte de spionaj scrisă de un autor român, iar „O crimă aproape perfectă”, prima carte polițistă.

  A fost unul dintre cei mai vânduți scriitori ai epocii sale, tirajele epuizându-se în câteva zile. De asemenea, anchetatorii profesioniști îi cereau sfaturi pentru rezolvarea unor cazuri reale.

Alte cărți: „Moartea vine pe bandă de magnetofon”, „Ochii doctorului King” , „Soarele a murit în zori”, „Și a fost ora H”, „Un glonte pentru rezident” , „Mapa cenușie”, „Suspecta moarte a lui Mario Campanella”

Carte disponibilă pe site-ul Publisol

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți