Dublă identitate, de S.K.Tremayne-Editura Rao-recenzie

  S.K.Tremayne este unul dintre pseudonimele lui Sean Thomas. Născut în 1963 în Devon, Marea Britanie, a scris că ziarist articole pentru Times, Daily Mail, Sunday Times și Guardian. În 2013, a devenit blogger și comentator pentru Daily Telegraph în Marea Britanie. Autorul trăiește în prezent în Londra. A publicat și sub pseudonimul Tom Knox thrillere axate pe domeniul arheologiei și al religiei. Romanele sale sunt:

  Tom Knox: The Genesis Secret (2009) –Secretul Genezei (Rao-2011), The Marks of Cain (2010), Bible of the Dead (2011, UK) / The Lost Goddess (2011), The Babylon Rite (2012, UK; 2013, US), The Deceit (2013, UK) 

  Sean Thomas: Absent Fathers (1996), Kissing England (2000), The Cheek Perforation Dance (2002),Millions of Women are Waiting to Meet You (2006) 

  S. K. Tremayne: The Ice Twins (2015) –Dublă Identitate (Rao-2017, The Fire Child (2016) 

“Captivant, trist și foarte incisiv, un debut promițător” (Daily Mail)

  De fapt nu este chiar un debut, autorul publicând și sub alt pseudonim, este ceva nou fiind vorba de un thriller psihologic diferit.

  Sarah Milverton îl cunoaște pe Angus Moorcroft, un arhitect scoțian, într-o seară la bar. E dragoste la prima vedere și rămân împreună. De altfel Sarah se va întreba rememorând:

“Cât de ușor se schimbă lucrurile! Cum ar fi viața mea în prezent dacă atunci am fi ales o masă diferită sau am fi mers în alt bar? Dar am ales acel bar, acea noapte și acea masă, iar până la miezul nopții stăteam singură, chiar lângă bărbatul acela înalt: Angus Moorcroft.”

  Sarah și Angus au fost un cuplu bogat din clasa mijlocie. După căsătorie totul a mers bine, și-au cumpărat o casă, și-au luat un câine, și au avut două fete, două gemene identice. Angus era, cum s-ar spune, furnizorul familiei, lucra cu normă întreagă, așa că Sarah se putea ocupa de fete și lucra part-time ca jurnalistă.

  Gemenele semănau atât de mult că le puteau deosebi doar îmbrăcându-le în haine de culori diferite. Când au mai crescut au început să dezvolte personalități diferite. Kirstie era mai dinamică, mai puternică, era oarecum preferata lui Angus. Lydia era mai liniștită, citea mai mult, era mai atașată de Sarah. Fetele se jucau mereu împreună, aveau jocurile lor, expresiile lor, limbajul lor. Într-o seară Lydia cade de la balconul casei bunicilor ei și moare.

Așa începe calvarul familiei …

  Angus bea din ce în ce mai mult, urând pe toată lumea: pe Sarah, pe el însuși, uneori chiar pe Kirstie. Bătaia cu șeful lui îi aduce concedierea.

Sarah parcursese anul ca prin ceață, cu vise tulburi și fantome, cu medicamente, schimbându-se foarte mult;

“Cine era această femeie?

Nu mai este cine eram eu. Ochii ei sunt la fel de albaștri ca întotdeauna, dar mai triști. Trăsăturile feţei îi sunt ușor rotunjite, mai palide și mai trase decât erau înainte. Este încă blondă și destul de drăguță, însă totodată, gălbejită și slăbită, o femeie de treizeci și trei de ani, al cărei aer tineresc se stinsese de multă vreme”

De fapt relația ei cu Angus devenise numai suișuri și coborâșuri de la nașterea fetelor.

  El plecat tot timpul, se va dovedi că avusese o legătură cu Imogen, cea mai bună prietenă a soției lui, deși este foarte grijuliu să țină totul secret.

  Ea  simțindu-se singură și refuzată, are o aventură, de fapt sex, cu un fost coleg, dar îi mărturisește totul lui Angus. Acesta o iartă realizând că e și vina lui că ea se simte singură și respinsă.

  Încep cu pași mici să refacă relația când intervine dezastrul. Își revin cât de cât, dar sunt amândoi foarte îngrijorați pentru Kirstie, geamăna supraviețuitoare. Copila are coșmaruri și mai ales momente când susține că este Lydia, ceea ce o determină pe Sarah să aibă îndoieli, să nu mai știe în realitate pe cine a îngropat. Derutantă este și reacția câinelui, care era foarte atașat de Lydia, așa că Sarah citește tot ce poate despre gemenii identici.

  Este momentul când bunica lui Angus moare și le lasă moștenire micuța insula Torran, insula Tunetului, și casa paznicului farului, aflate în proprietatea familiei.

  Hotărăsc să plece din Londra, să se mute pe insulă, căutând un nou început, încercând să-și refacă căsnicia și psihicul.

  Adunând lucrurile Sarah observă că jucăria preferată a Lydiei a fost luată din pod și este la Kirstie.

  Totul i se pare ciudat, inclusiv reacția lui Angus la temerile ei, așa că vorbește cu învățătoarea fetelor, cu mama ei, deși are impresia că toată lumea îi ascunde ceva.Totuși cam toate indiciile o conduc către concluzia că de fapt Lydia e cea care trăiește.

  Pe insula Angus are prieteni buni, mai ales pe Josh, pentru că aici își petrecuse toate vacanțele. Și totuși, când vizitează insula și o vede cu ochi de adult își dă seama că a uitat multe lucruri sau le-a idealizat.

“Oare chiar își amintea? Cât de multe își putea aminti din acele timpuri îndepărtate? Adevărul era că încă era șocat de cât de mult greșise în estimarea apropierii Insulei Torran de continent. Ce altceva își mai amintise greșit? Ce altceva uitase?

Și mai important, dacă memoria lui pe termen lung nu era de încredere, cât de solidă era judecata lui?Avea încredere în el însuși să trăiască în pace cu Sarah pe insula aceea? Putea fi foarte dificil, mai ales dacă ea deschidea cutiile, făcând lumină în întuneric. Și dacă ea îl minţea? Din nou?”

Dar merg mai departe…

  Casă veche e o provocare binevenită și cei doi încep să se ocupe de ea. Kirstie are coșmaruri dese cu o camera albă, oameni care se holbează, așa că Sarah caută un psihiatru, se documentează mult și încearcă s-o determine pe copilă să ducă o viață normală.

  Sarah simte că parcă lipsește ceva din tipar, că lucrurile nu sunt ceea ce par a fi așa că începe cu determinare să caute și să cerceteze tot.

  Umblând printre lucrurile lui Angus, află de relația lui cu cea mai bună prietenă a ei și asta o dărâmă pentru că sunt singurii oameni în care avea încredere deplină. Află de poveștile celor din sat despre fantomele și duhurile de la casa farului, care cândva ar fi amuzat-o dar acum…

  Din ce în ce mai mult este convinsă că Lydia este cea care trăiește așa că face o nouă slujbă de înmormântare de data asta pentru Kirstie.

  Sarah începe să aibă vise și coșmaruri dese și puternice. Nu poate înțelege lucrurile, nu le poate pune cap la cap așa că interpretează eronat unele fapte. Și-n toată această nebunie încearcă să se ocupe și de copilă.

  Apoi Lydia (Kirstie), frustrataă oarecum, îi spune că Angus o iubea mai mult pe Kirstie, că o săruta, o îmbrățișa.Fără să discute cu el Sarah e convinsă că au fost manifestări indecente, așa că-l dă afară din casă.

  Când totuși îl confruntă pe Angus acesta îi mărturisește că singura lui greșeală este că a rugat-o pe Kirstie să se dea drept Lydia ca să-i fie lui Sarah mai ușor, iar ca să afle totul să caute în sertarul lui încuiat. Iar Lydia (Kirstie) aflând că tatăl ei nu se mai întoarce face o criză, îi povestește tot ce-și amintește, și susține că e vină mamei pentru tot. Sarah însăși deschizând scrinul și găsind flacoanele de pastile își amintește cu acurateţe acea noapte.

Între timp începe o furtună cumplită care va aduce cu ea și deznodământul poveștii.

  Cum a murit Lydia? Ce vină are Sarah? Ce-i ascunde Angus? De ce câteodată părea că o urăște cumplit deși o iubea? Ce se va întâmplă cu ei?

Sunt întrebări la care veți găsi răspuns citind cartea.

  Importantă este ideea demonstrată la fiecare pas, întâmplare, moment al poveștii, că minciunile, ascunzișurile, trădările, vinovăția, lașitatea, și mai ales lipsa de încredere și comunicare nu fac bine unei relații.

Este o poveste superbă, cu întâmplări uneori halucinante, scrisă pe mai multe planuri din punctul de vedere al fiecărui personaj.

  Nici unul dintre personaje, din diferite motive, nu are curajul sau capacitatea de a fi sincer și deschis până la capăt, ceea ce va provoca desfășurarea poveștii.

“Câte reflexii false am văzut cu toții în acea luna trăit ape Torran? Abuzul, crima, toate erau minciuni reflectate, sau poate transparenţa era cea care ne-a derutat; am văzut un copil prin celălalt: dar l-am văzut distorsionat, ca și cum ai distinge lucrurile prin gheață.”

Iată și câteva păreri avizate despre roman:

“Bestsellerul Dublă identitate este un thriller psihologic aparte, cu o intrigă complexă ce amintește de Gillian Flynn, autoarea cărții ecranizate Gone Girl (Fata Dispărută)”(amazon.com)

“Dublă identitate este un roman fascinant, cu unul dintre cele mai inteligente finaluri dintre thrillerele recente.”(Sunday Times)

Cartea Dublă identitate de S.K.Tremayne poate fi comandată de pe site-ul Editura Rao

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii Cărţi Editura Rao

Recenzii Cărţi Thriller

Dublă identitate de S.K.Tremayne-Editura Rao-recenzie