Gargui de Andrew Davidson-Editura All
Transformările la care e supus personajul principal, îl face uneori insuportabil, chiar și limbajul este pe alocuri mai vulgar, însă fiind părtaș la toate suferințele îndurate, parcă-ți vine nu doar să-l ierți, ci și să verși o lacrimă pentru el.
Gargui de Andrew Davidson-recenzie
Titlul original: Gargoyle
Traducere: Teodor Fleseru
Editura: All
Anul apariției: 2008
Număr pagini: 496
Andrew Davidson (născut la 12 aprilie 1969) este un romancier canadian. Are un BA în literatură engleză de la Universitatea din British Columbia, și a lucrat ca profesor în Japonia înainte de a reveni în Canada.
A publicat până în prezent doar un singur roman, Gargui, un thriller psihologic despre dragoste, religie, boli mintale şi istorie medievală.
În 2010, când am citit „Gargui”, căpătasem deja titlul de „cititor înrăit” și ajunsesem în faza în care îmi doream să citesc ceva frapant, care să-mi tulbure existența. Într-un cuvânt, să mă facă neom. Îmi amintesc că best seller-urile acelui an nu m-au zdruncinat cât ar fi trebuit, dar am avut ocazia să citesc „Gargui” – o carte apărută la editura All, cu o copertă cel puțin interesantă: o creatură ciudată, cu aripi, cu cap de om, o inimă… în sfârșit, elemente care nici ele nu mi-au stârnit mare interes.
Prima parte a cărții a fost un fel de traiectorie ascendentă, în care interesul a început să crească atât de mult, încât am știut: avea să fie cartea anului, pentru mine.
Subiectul este unul interesant și povestit la persoana I-a, pentru ca cititorul să fie prins în emoțiile acțiunii: un tip trendy, cool, tânăr, în pas cu tendințele contemporane, cu o viață să-i spunem „agitată” (ca să fim eleganți), are un accident în timp ce era la volanul mașinii. Suferă arsuri pe care le descrie în detalii fine. Urmează o serie îndelungată de chinuri la spital și o suferință care-l transpun într-o realitate pe care nici n-o visase în existența efervescentă de până atunci.
Intriga am detectat-o odată ce am citit despre apariția stranie a unei femei la spital. Marianne Engel pe numele său, ciudata femeie susține că e soția tipului și chiar îi povestește întâmplări din viața lor conjugală, din viața anterioară, din Evul Mediu, mai exact. E momentul „acela”, „butonul” care se apasă ca să te determine să nu mai lași cartea din mână până la final. Din acel punct, descoperi că nu te afli în fața unui simplu roman, ci în fața unui roman complex, al cărui autor îmbină elemente din arhitectură, pictură, filozofie, medicină, şi literatură, țesându-le pe o poveste de dragoste care transcende în timp, continuând pe parcursul mai multor existențe.
Pe măsură ce filele deveau citite, înțelegeam de ce autorului i-au trebuit șapte ani de muncă pentru a desăvârși această operă, tradusă ulterior în peste 30 de limbi și nominalizat la Galaxy British Book Awards 2009. A fost un roman șocant, presa din întreaga lume a bubuit atunci de materiale pe tema acestei cărți. Incredibil este faptul că romanul „Gargui” este volumul de debut al lui Andrew Davidson și cred că este un lucru destul de neobișnuit ca un roman de debut să răscolească lumea literară din întreaga lume.
N-o să vă dezvălui mai mult din acțiune, vă spun doar că e una din acele cărți prin care autorul te ia cu el într-o călătorie fascinantă, te determină să-i simți emoțiile… iar acestea sunt departe de a fi constante! Transformările la care e supus personajul principal, îl face uneori insuportabil, chiar și limbajul este pe alocuri mai vulgar, însă fiind părtaș la toate suferințele îndurate, parcă-ți vine nu doar să-l ierți, ci și să verși o lacrimă pentru el.
Se spune „ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea împlini”. Așa mi s-a întâmplat și mie în 2010, când îmi doream să citesc o carte care să-mi bântuie nopțile… și pentru multă vreme, pentru mine, acea carte a fost „Gargui”.
woauu,o recenzie care mi-a starnit interesul la cote maxime!!
draga mea,are final hapyy?eu sunt cu aceasta intrebare,mai ales ca recenzia este f.f.interesanta! locco_smiley_10
imi place recenzia,o sa imi achizitionez cartea si eu,felicitari!
Rodica, te rog nu ma tine in suspans!!!!
Nicol, nu vreau sa stric suspanul… iti spun doar ca pe parcursul romanului, strania Marianne Engel (unde „engel” în limba germană ănseamnă „înger”) descrie mai multe ipostaze din mai multe vieți în care cei doi au fost împreună… iar finalul este așa cum îmi place mie… îți lasă intuiția și imaginația să lucreze!
Scuze că n-am răspuns mai repede, dar la mine, sâmbăta e zi cam aglomerată!
Lectură plăcută!
Mulțumesc pentru felicitări!
„ănseamnă” al meu e, în realitate, „înseamnă” 😀
M-am trezit la 5:30, dar n-am apucat încă să-mi beau cafeaua!
Am pus cartea pe lista pt ca gasesc actiunea fascinanta. Felicitari pt prezentare. Mi-ai captat atentia.
Felicitări pentru recenzie, Rodica locco_smiley_10
ham,la mine inseamna ca tot nu sunt satisfacuta!te rog eu sa imi dai in privat raspunsul.este sau nu este cu finalul pe gustul meu??? 🙂
🙂 Nicol, din păcate nu știu care sunt gusturile tale. Dar, dacă ești fan al finalurilor fericite, ei bine, „Gargui” se termină cu ideea că iubirea e prea intensă ca să se încheie odată cu sfârșitul unei existențe. Se încheie cu sentimentul speranței… și induce asta și cititorului.
Pare o carte…mai altfel fata de ce citesc eu in general. Si pot sa spun ca mi-ai starnit curiozitatea!
sa stii ca am s-o caut si eu,este foarte incitanta prezentarea ta.felicitari rodica!
Felicitari ! Ai stiut exact ce buton sa apesi pentru a imi starni curiozitatea la maxim ! Ador genul acesta de romane care implica o poveste de dragoste care transcende in timp, cum ai denumit-o tu ! Multumesc mult !
Ideea ca iubirea dureaza peste timp este minunata !
Vreau cartea! M-ai facut curioasa.
Am citit cartea in urma cu 2 ani si pot spune ca mi-a placut . Doar cu finalul am avut ceva”necazuri”. Multumesc Rodica!
Wow. Recenzia asta m-a dat peste cap, in sensul bun al cuvantului! Foarte tentanta si deseamenea, foarte promitatoare.