Glonțul de zahăr – Haralamb Zincă – Editura Publisol – recenzie

Titlul original: Glonțul de zahăr
Editura: Publisol

Serie de autor
Anul aparitiei: 1981, 2021
Număr pagini: 332
Gen: Spionaj, Polițist
Cotație Goodreads: 3,92

   De această dată, autorul ne surprinde cu un subiect îndrăzneț pentru acele vremuri, pe lângă cel clasic, al spionajului militar: șantajul cu materiale erotice.

   Se folosește tehnica povestirii în ramă, romanul deschizându-se cu scena în care maiorii Lucian (care a trecut din nou pe bomboane de mentă, după ce se reapucase de fumat în urma evenimentelor din martie 1977), Frunză și colonelul Panait stau de vorbă cu scriitorul Corneliu Cara, cunoscut deja cititorilor din „Mapa cenușie”  și „Soarele a murit în zori”. La rugămintea scriitorului, ofițerii îi furnizează material pentru o nouă carte, din rândul cazurilor rezolvate.

„- Ia loc, te rog, i se adresă colonelul Panait scriitorului Corneliu Cara. Îl apucă prietenește de braț, conducându-l spre fotoliu. N-ai mai fost de mult pe la noi…

– Ei, de mult! exclamă scriitorul. De la cutremur… de la Mapa cenușie. Un surâs trist îi miji în colțul gurii.”

„- Când e vorba de scriitorul Corneliu Cara, sunt gata să mă sacrific. Fumați, maestre, fără grijă, îl încurajă Lucian. Eu mă apăr de nicotină cu bomboane de mentă.”

   Așadar, maiorii Lucian, Frunză și colonelul Panait nu se arată decât la începutul și la finalul cărții, absența lor pe parcursul acțiunii fiind singurul minus al lecturii. Mi-au lipsit jocul colonelului cu creioanele în timpul ședințelor, glumele la adresa burlăciei lui Frunză, apetența lui Lucian pentru bomboanele de mentă…

   Dar să trecem la cazul furnizat de ofițeri și preluat de Corneliu Cara: un fotoreporter ce lucrează la o publicație a Armatei este vânat de reprezentanții unei puteri străine. Ținta: fotografiile realizate în diverse aplicații pe teren. Soția acestuia este atrasă într-un anturaj dubios, are o aventură, în urma căreia este șantajată și constrânsă să faciliteze spionajul asupra fotoreporterului.

„În ultima vreme, poți auzi tot mai des păreri eronate, de felul ăsta: „Suntem o țară mică, pe cine ar putea interesa problemele noastre economice sau militare?” O asemenea părere, trebuie să recunoști, destul de răspândită, are darul de a demobiliza.”

   De această dată, accentul cade mai mult asupra personajelor. Sunt foarte bine descrise, ca și reacțiile și legăturile dintre ele.

  Gavril Andronic este fotoreporterul vânat pentru materialele sale. Nevrotic, cu complexe de inferioritate, gelos. Bun în meseria sa, însă psihicul îl trage mult înapoi, de unde și ulcerul de care suferă.

  Rodica Andronic/Trandafir, soția lui Gavril Andronic, o femeie frumoasă, adusă la exasperare de crizele și neîncrederea soțului. Pe fondul atmosferei tensionate, intră într-un cerc dubios, unde întâlnește tot felul de persoane promiscue. 

   Niki Udișteanu este fostul soț al Rodicăi. O iubește și acum, însă mama sa, o femeie dominatoare, a jucat un rol important în despărțirea lor. Urmaș al unei familii aristocrate, este genul de bărbat care întotdeauna a avut tot și nu este lipsit de o oarecare noblețe în maniere și gândire. La rândul lui, este atras într-o capcană, apoi într-un adevărat vârtej al spionajului. 

„Citise multe cărți de spionaj, românești și străine, cu situații verosimile sau mai puțin verosimile, cu personaje fermecătoare sau cretine, dar niciodată nu-și închipuise că, într-o bună zi, îi va fi dat să intre în contact cu spioni adevărați, cu ofițeri de securitate reali, că peste noapte va fi încoronat „agent dublu”, manevrat de Pavelescu și de Dinu, salvatorul său. Era angajat, tot după spusele căpitanului, într-un acerb război din umbră.”

  Mama lui Niki Udișteanu, o femeie dominatoare, ce vrea să controleze întru totul viața fiului. Monarhistă convinsă și personaj-caricatură, nu pot să ignor legătura dintre cele două , probabil un preț plătit Cenzurii de dinainte de 1989.

  Autorul creează un carusel de situații, în care nu mai știi cine e cine și de partea cui e. Spionaj și contraspionaj în toată regula, adevărat material pentru ecranizare.

  Cum se termină afacerea? Ce se întâmplă cu personajele și cum procedează ofițerii pentru rezolvarea cazului veți afla din carte. Mai multe nu vă dezvălui, procedez precum scriitorul Corneliu Cara, ce lasă cartea fără epilog.

„- Cum adică, tovarășe Cara? Fără epilog nu se poate? 

– Ți-ar plăcea o casă fără acoperiș? îi răspunse scriitorul printr-o întrebare.”

„- Dacă-i așa, zise Cara, vă declar solemn că nici eu n-am auzit de el și, uite, las cartea așa, fără epilog, e bine?

Toți patru izbucniră în râs.”

   Despre autor:

  Haralamb Zincă (1923-2008), pe numele său real Hary Isac Zilberman, este autorul a peste 50 de romane polițiste și de spionaj, considerat părintele literaturii de gen din România, „Sfârșitul spionului fantomă” fiind prima carte de spionaj scrisă de un autor român, iar „O crimă aproape perfectă”, prima carte polițistă.

  A fost unul dintre cei mai vânduți scriitori ai epocii sale, tirajele epuizându-se în câteva zile. De asemenea, anchetatorii profesioniști îi cereau sfaturi pentru rezolvarea unor cazuri reale.

  Alte cărți: „Moartea vine pe bandă de magnetofon”, „Ochii doctorului King”, „Soarele a murit în zori”, „Și a fost ora H”, „Un glonte pentru rezident”, „Mapa cenușie” .

Cartea Glonțul de zahăr este disponibilă pe site-ul Editurii Publisol

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti