La cuțite – Zoje Stage – recenzie

La cuțite – Zoje Stage – recenzie

by -
0
La cuțite - Zoje Stage - recenzie

La cuțite – Zoje Stage – recenzie

Titlu: La cuțite

Autor: Zoje Stage

Editura: Leda Bazaar

An apariție: București 2023

Nr. Pagini: 396

“Departe de partenerii de joacă, Grace își îngădui în sfârșit să plângă. Se aștepta să simtă mâini pe umeri, să fie condusă în casă, în bucătărie, acolo unde mami avea să îi curețe sângele și să o bandajeze.

-Sunt bine, răspunse Hope.

Grace rămase acolo orbită, șocată, dându-și seama că mami își face griji din pricina surorii sale.

-Ai fost lovită? întrebă mami.

-Mami, nu văd nimic, zise Grace. Ce am pățit?

-Nu, eu doar am ținut scorul, răspunse Hope.

Oare mami chiar nu își dădea seama că Hope e bine – și că ea nu e? Grace pipăi cu grijă rampa cu un deget de la picior și apoi începu să facă pași șovăitori în sus, spre verandă.

Se deschise ușa. Hope își conduse scaunul înauntru.

-Mami? țipă Grace.

Ușa de plasă se trânti închizându-se în timp ce amândouă intrau în casă fără ea.”

  N-am apucat să citesc Dinți de lapte, romanul cu care autoarea și-a făcut intrarea pe piața românească în sfera thriller cu influențe dark, în schimb am avut ocazia să lecturez cartea despre care vreau să vă povestesc astăzi.

  Imaginați-vă următorul scenariu (și nu va fi deloc dificil) – pandemie, declin economic și social, izolare și teamă legată de ceea ce poate aduce viitorul. Informații deficitare, confuzie, singurătate și boală. Acesta este contextul în care autoarea țese povestea romanului.

  Grace este o hair stylistă a cărui loc de muncă a fost temporar închis din cauza pandemiei. Economiile sale încep să se micșoreze și devine din ce în ce mai dificil să se întrețină singură. Propunerea venită din partea mamei sale, Jackie, cu care a comunicat extrem de puțin în ultimii 27 de ani, le aduce în ipostaza de a locui împreună pentru a face față provocărilor economice până la identificarea unor noi soluții.

  Jackie se insinuează rapid în gândurile și intimitatea lui Grace iar tentativele eșuate de a lega o conexiune (ce nu a existat în fapt niciodată), nu fac altceva decât să împingă lucrurile către un făgaș tragic.

  Prinse între două lumi complet opuse, mama și fiica sunt unite de o tragedie ce le bântuie și despre care niciuna nu deține adevărul absolut – moartea accidentală a lui Hope – sora geamănă a lui Grace.

“Un gust amar îi clocotea în gât ca și cum urma să vomite. Îi aruncă mamei sale cutia. Jackie o prinse și o lăsă să i se odihnească în poală – aducându-i în minte imaginea nedorită de la o înmormântare, cu o bocitoare ce strângea în mâini urna cu rămășițele de la crematoriu.”

  Povestea îmbină un prezent confuz și lipsit de dinamism cu amintiri negre despre abuzuri de mult apuse, până în momentul în care realitatea capătă forme halucinante și doar o crimă mai poate pune capăt acestui vertij emoțional.

  Cât de vinovată este Grace de moartea surorii sale? Să fie Hope o ființă tiranică deghizată într-o persoană neputincioasă și bolnavă fizic? Ce o determină pe Jackie să rămână blocată în pielea unei mame depășită de situație care a ales o cale greșită din dorința de a-și proteja fiica cu handicap?

   Regretele nu au sens când în spatele lor gesturile devin paranoice și egoiste și când părțile implicate nu au puterea de a accepta greșelile ce le-au condamnat la o viață insipidă și incompletă.

“Cu fiecare clipă, angrenate amândouă în acest delir fără sfârșit, Grace devenea tot mai convinsă că versiunea morocănoasă, meschină și malițioasă a mamei sale era cea reală, și cea calculată, plină de compasiune și perfect rezonabilă a lui Jackie era ceva prefăcut – un alter ego la fel de reușit precum cele ale lui Grace, care exista pentru un soi mult mai răutăcios de manipulare.”

   Trecutul nu devine niciodată trecut dacă nu este înțeles și acceptat. O poveste care degenerează de la o pagină la alta și strânge în frazele ei o paletă întreagă de frustrări nedigerate, silite să iasă la iveală în singura manieră posibilă să clarifice trecutul – violența.

  O carte tulburătoare și captivantă ce pendulează între realitate și nebunie până la limita în care devine dificil de separat cele două stări de fapt și în care consecințele dramatice ajung să pară singura cale de eliberare.

Carte disponibilă pe site-ul libris.ro

Recenzii cărți

 

***Dana Nichițelea (Dana)*** – sunt absolventă de studii psiho-sociale, mamă, devoratoare de cărți, pasionată de filme și cești de cafea aromată, îmi plac plimbările lungi și singuratice pe care le alternez cu reuniuni vesele între prieteni dragi, prăjiturile cu ciocolată și diminețile leneșe. Aleg să mă mențin mereu ocupată desfășurând simultan activități diverse. Mă relaxează conversațiile cu persoane lipsite de false pudori, pentru care sarcasmul, ironia si o doză de cinism, nu reprezintă un punct de cotitură. Am debutat în februarie 2020 la Editura Heyday Books, Bacău cu volumul de proză scurtă “Povestea funcționarului care a devenit cuier”, sunt co-autor în cadrul colecţiei de nuvele "Nuanţe de piper şi ciocolată" - Editura Siono, Bucuresti, lansată în septembrie 2020, iar în februarie 2021 am publicat primul meu roman – La răsărit e ceață – Editura Heyday Books, Bacău. Pentru mine, Literatura pe tocuri reprezintă o comunitate de prieteni, un spațiu în care libertatea și curiozitatea se întrepătrund și un nou început alături de oameni pasionați de lectură.

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.