Lucia – Bernard Minier – Editura Trei – recenzie

Titlul original: Lucia
Limba originală: franceză
Traducere de: Alunița Voiculescu
Nr. pagini: 383
Anul apariţiei: 2023

  ”Bernard Minier s-a născut în 1960 la Béziers. A lucrat mulți ani ca inspector vamal înainte să debuteze, în 2011, cu romanul Înghețat (Trei, 2019), care s-a bucurat de un mare succes de public și de critică, obținând Prix Polar la Festival de Cognac (2011), Découverte Polars Pourpres (2012) și Prix de l’Embouchure (2012). Romanul a fost ecranizat sub forma unui serial de Gaumont și M6, fiind disponibil pe Netflix. Lucia s-a vândut în peste 200.000 de exemplare în Franța. În zece ani, Bernard Minier a vândut peste 4,8 milioane de exemplare ale romanelor sale. În 2020, a intrat în Top 10 cei mai citiți autori francezi din Franța și a urcat pe locul 6 în 2021. Cărțile lui Bernard Minier sunt traduse în 25 de limbi.
În prezent, locuiește în Essonne, la sud de Paris.
De același autor, la Editura Trei au mai apărut romanele Înghețat (2019), Cercul (2020) și Noaptea (2022).”

  “La Universitatea din Salamanca, un grup de studenți la Criminologie descoperă existența unui ucigaș care era sub radar de câteva decenii și care își pune în scenă victimele inspirându-se din picturile renascentiste. La Madrid, anchetatoarea Lucia Guerrero își găsește partenerul răstignit pe un Calvar și pornește pe urmele bărbatului supranumit „ucigașul cu lipici”.

   Toți se vor confrunta cu propriul trecut, cu cele mai profunde frici și cu un adevăr mai abominabil decât toate legendele și miturile.”

  “Legende tulburătoare, picturi baroce, Metamorfozele lui Ovidiu, spirite tulburate: toate se aliniază într-o poveste complexă… și absolut terifiantă.”( Le Journal de Quebec)

  M-au intrigat prezentările și descrierile romanului, dar este adevărat, n-am citit de mult timp un thriller atât de interesant și incitant. Cartea este plină de acțiune, dialoguri, urmăriri, crime, personaje, și mai ales o polițistă care te cucerește cu stilul ei nonconformist, dar și cu mintea ascuțită și analitică.
Chiar Bernard Minier afirmă despre personajul creat de el:

“ Cred că, odată ce cititorii o vor cunoaște, o vor iubi pe Lucia la fel cum îl iubesc pe Martin Servaz. Nu se preface nici în acțiuni, nici cu emoțiile ei. Le trăiește pur și simplu, este autentică. “

  Și da…. are dreptate. Nu ai cum să n-o simpatizezi pe Lucia și să nu o înțelegi odată ce-i cunoști povestea de viață, strecurată de autor în diferite momente ale romanului. Crescută într-o familie cu o mamă extrem de autoritară, cu încă o soră și un frate Rafael, Lucia vede cum încet încet familia ei se destramă. Tatăl moare de inimă, tăcut și liniștit cum a și trăit, sora face o căsătorie excelentă și din casa ei cea mare știe doar să dea sfaturi și indicații, iar mama ajunge dependentă de ea. Dar cea mai grea încercare a fost pierderea fratelui ei Rafael din cauza drogurilor. Poate aceasta a fost scânteia care a determinat-o, la terminarea facultății de drept, să intre în poliție. Asta o face să-și piardă prietenii care nu erau de acord și criticau mereu activitatea poliției.

  Dar pentru Lucia meseria ei devine extrem de importantă, lucru care va duce la destrămarea căsniciei, pentru că Samuel nu acceptă să fie pe locul doi. El va profita de periculozitatea muncii ei și va obține la divorț și custodia fiului lor Alvaro, pe care Lucia îl va vedea doar două weekenduri pe lună, atunci când, din cauza serviciului, nu le va rata. Ajunsese o foarte bună polițistă și anchetatoare, mai ales după ce reușise să-l prindă pe “ucigașul cu ciocan”. Deși se pusese în pericol și acționase mai mult singură reușita era certă.

   Dar acum trebuia să ancheteze moartea colegului ei Sergio Moreiro, lipit dezbrăcat pe o cruce, o crimă ritualică. Sergio fusese partenerul ei de muncă, dar uneori, în serile lungi de urmăriri, și partener de sex. Sigur totul era ținut secret pentru că el avea familie. Când ajunsese Lucia pe deal Sergio încă mai răsufla, dar moare sub ochii ei și ai paramedicilor.

  Datorită unui martor îl arestează pe Gabriel Schwartz, un tip înalt și slab, bolnav psihic, suferea de personalitate multiplă. Cercetările din casa acestuia îi duc pe urmele substanțelor ingerate de el, și tot ce văd acolo îi face să înțeleagă că avea un complice, care-l drogase și-l folosise, dar Gabriel se sinucide în arest, fără a face mărturisiri.

  În timp ce echipa Luciei, cea mai specializată echipă din Guardia Civil, numită UCO, își continuă cercetările, la Universitatea din Salamanca are loc un eveniment deosebit.

  O echipă de tineri condusă de profesorul Salomon Borges, reputat pentru cursurile în criminologie, pune la punct un proiect numit “DIMAS”, care dă primele rezultate. Dacă va funcționa ar putea fi foarte important pentru poliție.

  Programul găsise și legase între ele trei crime mai vechi cu moartea polițistului. Toate crimele fuseseră puse în scenă ca niște picturi, care ilustrau Metamorfozele lui Ovidiu, aceași poziție a victimelor, și folosirea lipiciului. Trei dintre ele fuseseră cupluri, iar la prima crimă asistase și copilul lor, dar dispăruse atunci și nu se mai știa nimic de el.

  Salomon o contactează pe Lucia și pornesc amândoi într-un periplu de cercetări și căutări încă de la prima crimă. Iau contact cu jandarmii care au cercetat, descoperă o rețea de pedofilie, o afacere cu droguri. Sunt urmăriți, atacați, sunt uciși chiar un cuplu de studenți și mai apoi un coleg de-al lor, toți din echipa profesorului.

  Între timp în campus un violator atacă studentele. Cercetările duc la profesorul Alfredo Guel, care din grandomanie va încerca să recunoască și crimele ritualice, preferând să fie cunoscut mai degrabă ca un criminal decât violator. Dar Lucia își dă seama de mistificare.

  Punând cap la cap toate indiciile și faptele, ajutată și de o scrisoare primită, Lucia va afla cine este ucigașul și de ce a existat un interval mai mare între prima crimă și următoarele.

  Dar cine este criminalul? Ce l-a determinat să ucidă? De ce a făcut o pauză de douăzeci de ani între crime? Cine i-a ucis pe studenți? Cum a reușit să-și ascundă crimele?

  Sunt și mai multe întrebări care își găsesc răspunsul la final. Dar până atunci povestea te ține captiv și participi alături de Lucia la toate evenimentele. Sigur că pe parcurs bănuiești pe unul sau pe altul și ești surprins când vezi că nu ai dreptate. Adevărul și explicațiile criminalului sunt uimitoare, tulburătoare chiar halucinante.

  Mi-a plăcut Lucia, cu toată viață ei disfuncțională, este ambițioasă, deșteaptă, intuitivă, și nu “lasă nici o piatră neîntoarsă”, pentru a descoperi cu orice preț adevărul.

   Citiți romanul, sigur o să va placă, și veți vedea că este :

 “Un festin literar pe care-l veți savura pe nerăsuflate și care are teama, misterul, teroarea și angoasa ca feluri principale. Pictura barocă este aperitivul incitant, iar mitologia – deșertul opulent.”

  Iată și câteva pereri avizate:

 “Un thriller nemaivăzut de la Millenium încoace. Lucia Guerrero are aceeași hotărâre de războinică obstinată ca și Lisbeth Salander a lui Stieg Larsson.”( L’Obs)

  “Cititorii se vor bucura de noua călătorie oferită de acest maestru al thrillerului și cu siguranță se vor atașa de Lucia, puțina lumină dintr-o lume tenebroasă. “(Le Figaro)