Misterul Camerei galbene – Gaston Leroux – recenzie

Titlu: Misterul Camerei galbene
Titlu original: Le Mystère de la chambre jaune
Autor: Gaston Leroux
Traducător: Rodica Chiriacescu
Editura Crime Scene Press
Număr de pagini: 330
Anul apariției: 2017

  “Gaston Leroux (6 mai 1868, Paris – 15 aprilie 1927, Nișă) a fost jurnalist și autor de romane polițiste. La vârsta de douăzeci de ani, după studii strălucite în Drept, moștenește o avere uriașă dar, stăpânit de patima jocurilor de noroc, își pierde toți banii în cazinouri în câteva luni. Profesează, mai întâi fără mare entuziasm, meseria de avocat și, ulterior, devine cronicar judiciar pentru ziarul Le Matin. Devine repede un reporter curajos și este atras tot mai mult de dorința de a scrie. Publicată în 1907, Misterul camerei galbene – opera sa de debut – se bucură de un uriaș succes la public. Continuă să scrie atât nuvele, cât și alte romane, Fantoma de la Operă fiind un alt mare bestseller al lui Leroux. În 1909 este uns Cavaler al Legiunii de Onoare. Mare autor de literatură populară, lasă în urma sa o operă impresionantă.”

  “Imaginați-vă în fața unei încăperi perfect închise. Dinăuntru se-aude strigătul de ajutor al unei femei rănite de moarte. Reușiți să deschideți, dar înauntru nu găsiți decât victima. Unde s-a volatilizat asasinul? Acesta este Misterul camerei galbene, cea mai celebră aventură a lui Rouletabille și unul dintre cele mai celebre romane polițiste din lume scris de Gaston Leroux, autorul altui bestseller care a rezistat timpului, Fantoma de la operă.”

  “Cea mai bună enigmă care se petrece într-un spațiu închis scrisă vreodată.”(John Dickson Carr)

  “Ținând cont de momentul în care a fost scris, acest roman este remarcabil de modern, un adevărat page-turner care îți dă fiori.“(Maxim Jakubowski – Time Out)

  Și e adevărat. Acțiunea se desfășoară în 1892. Atacul are loc în pavilionul de vară la Glandier, la marginea pădurii Sainte Genevieve, în apropiere de localitatea Epinay-sur- Orge. Castelul Glandier era deținut de profesorul Stangerson, nominalizat datorită descoperirilor sale la Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce. Acolo în pavilion, lângă pădure, își amenajase un laborator unde studia și cerceta, împreună cu fiica sa Mathilde. Făceau cercetări radiografice și de disociere a materiei. Peste vară Mathilde își amenajase un apartament lângă laborator, deasupra la mansardă dormea moș Jacques, pentru a păzi totul. Ferestrele aveau gratii, ușile se deschideau din interior fără cheie, iar din exterior erau necesare două chei. Deci un loc izolat și bine păzit.

  Într-o seară Mathilde este atacată, în camera ei, strânsă de gât și lovită în cap. Tatăl ei, moș Jacques și portarul Berniers cu soția lui, reușesc să spargă ușa, dar asasinul parcă s-ar fi volatilizat. O găsesc pe Mathilde, care din fericire mai respiră, găsesc un așa numit “picior de oaie” cu care se presupune că a fost lovită, revolverul lui moș Jacques, cu care ea se apărase și urme de sînge pe pereți, dar atacatorul nicăieri.

  Este chemată poliția și încep cercetările. Judecătorul Marquet și renumitul detectiv Frederic Larsan, îi arestează inițial pe portari apoi din lipsă de probe îi eliberează. Dar detectivul îl bănuiește pe logodnicul domnișoarei Mathilde, Robert Darzac, și de-a lungul întregii povești se îndârjeşte să demonstreze vinovăția acestuia.

  Intră în joc și Joseph Rouletabille, un tânăr reporter de 18 ani, angajat la ziarul L’Epoque, unde cu ajutorul prietenului său Sainclair (avocat) deținea și o rubrică juridică. Foarte cunoscut, după ce găsise dovezi într-un alt caz de crimă răsunător, Rouletabille intrigat de “misterul camerei galbene” este hotărât să descopere secretul dispariției.

  Cunoscându-l pe Robert Darzac este primit în pavilion să vadă locurile, și împreună cu Sainclair se cazează la hanul din sat. Apoi vor fi cazați chiar în castel, fiind acolo și când are loc al doilea atentat.

  Rouletabille este intrigat de modul în care cercetează “marele” Frederic Larsan, își dă seama că nu e atât de grozav pe cât îl laudă lumea, și mai ales că este hotărât să pună vina, cu sau fără dovezi, în cârca lui Darzac. Metodele și comportarea lui Larsan îi dau de gândit reporterului și-l fac să-și pună întrebări.

  Oare e chiar așa bun Larsan, sau?

  Cercetând, punând toate indiciile și imaginile la un loc, Rouletabille află cum au avut loc crimele, ce legătură are asasinul cu Stangerson și mai ales cu Mathilde. Din discuții realizează că Mathilde știe și i-a spus și lui Darzac cine e vinovat, dar acesta legat de promisiunea făcută și dragostea ce i-o poartă, refuză să vorbească chiar dacă asta ar implica să fie judecat. Mathilde pe de altă parte se teme de dezamăgirea tatălui ei, dar și de oprobiul societății, care ar judeca-o pentru ceva întâmplat când era foarte tânără și îndrăgostită.

  Rouletabille pleacă în America cercetând pas cu pas viața domnișoarei Stangerson, greșelile ei, implicarea unui tânăr Jean Rousel, ajuns apoi faimosul răufăcător Ballmeyer, cunoscut pentru faptele lui, căutat și acum de polițiile din întreaga lume.

   Revine în țară, ajunge la proces, depune mărturie exonerându-l pe Darzac și revelând adevărul și misterul celor întâmplate la Glandier.

  Ce greșeală a făcut Mathilde în tinerețe? Cine este cel care o urmărește cu încrâncenare? Cine este Jean Rousel? Ce legătură are cu familia Stangerson? Cum s-au petrecut cele două atacuri? Cum a scăpat criminalul? Ce i-a scăpat lui Larsan? De ce s-a îndârjit împotriva lui Darzac? Ce se va întâmpla cu familia Stangerson și cu Darzac? Ce se întâmplă cu faimosul Larsan? Ce va face Rouletabille în continuare?

  A fost interesantă cartea, deși am văzut cu ani în urmă filmul. Este cu totul altceva când citești povestea, când urmărești îndeaproape cercetările, când încerci să ții pasul cu mintea analitică și deductivă a lui Rouletabille.

   Am fost fascinată de modul în care a împletit detaliile și a aflat adevărul.

   Merită să citiți cartea. Eu i-am dat dreptate lui Jean Cocteau care afirmă:

  „Să-i lăsăm pe cititorii care îmi dau dreptate să studieze un regat în care Leroux a fost prinț, să ajungă până la rege, Edgar Poe, să recitească Crimele din Rue Morgue și, dintr-odată, fascinați de o lume pe care o credeau de cea mai joasă speță, să pornească la descoperirea maeștrilor, în fruntea cărora Gaston Leroux triumfă asupra indiferenței în care atât de mulți autori “serioși” s-au înecat.“

Recenzii cărți