Noaptea, de Bernard Minier – Editura Trei – recenzie

Noaptea

Bernard Minier 

Editura: Trei

An apariție: București 2022

Nr. Pagini: 455

  Bernard Minier s-a născut în 1960 la Béziers. A lucrat multi ani ca inspector vamal înainte să debuteze în 2011 cu romanul Înghețat care s-a bucurat de un mare succes, obținând Prix Polar la Festival de Cognac (2011), Prix Découverte Polars Pourpres (2012) si Prix de l’Embouchure (2012).

  Romanul “Noaptea” face parte din seria Martin Servaz și este a treia carte din șir. Primele două – Înghețat (2019) și Cercul (2020) au apărut la aceeași editură și anume TREI.

  Din păcate nu am lecturat primele două volume și pentru mine au fost momente de ușoară confuzie în ceea ce privește anumite părți ale acțiunii. Din fericire, autorul inserează informații lămuritoare în momentele cheie, astfel încât să poți ține, ca cititor, pasul cu personajele principale.

  O femeie este găsită bătută până la moarte, înjunghiată și abandonată strategic pe altarul unei bisericuțe mici din Bergen.

„După primele constatări, femeia fusese bătută până la moarte, prima dată cu o bară de fier cu care i se spărsese cutia toracică și capul, apoi cu un ostensoriu. Criminaliștii trăseseră această din urmă concluzie din cauza prezenței obiectullui răsturnat și însângerat pe altar – dar și având în vedere forma foarte neobișnuită a rănilor. Ostensoriul era înconjurat cu raze care-i dădeau forma unui soare, razele produseseră lacerații profunde pe fața și mâinile victimei. Înjunghierile repetate, care făcuseră sângele să țâșnească în direcția tabernacului, înainte ca inima să înceteze să bată, interveniseră imediat după aceea. Se concentră. În orice scenă a crimei există un detaliu care contează mai mult decât celelalte.”

  Kirsten Nigaard, polițistă în cadrul secției de Omucideri din Oslo este chemată în micul orășel petrolier, pentru a da o mână de ajutor în ancheta aflată în desfășurare. Mergând pe firul acțiunii, Kirsten află că femeia decedată este angajată pe platforma petrolieră din golf și această informație duce la descoperirea criminalului printre colegii de serviciu.

  Lucrurile se complică deoarece persoana căutată este în fapt un criminal căutat de către poliție de ani de zile, având la activ multiple violuri și crime sadice îndreptate împotriva femeilor.

  În paralel este introdus in scenă Martin Servaz, polițist la Brigada Omoruri, obsedat de cazul lui Julian Hirtmann, criminalul căutat de întreaga poliție norvegiană, deoarece una dintre victimele răpite, fusese cu ani în urmă iubita sa – Marianne.

  Acțiunea se întrepătrunde pe mai multe planuri și ne poartă prin secții de poliție unde nu toate sunt exact așa cum par, prin hoteluri dubioase și situații riscante.

“Moartea dădea târcoale, ocupând în acel loc mai mult loc decât viața. Dar cei mai șocanți erau ochii. Înlăcrimați, îl fixau din fundul patului. Și, în ciuda oboselii, a sfârșelii, a bolii, sclipeau de răutate. Gândindu-se din nou la numele fundăturii – Calea Paradisului – se întrebă dacă nu cumva erau mai degrabă a infernului.”

  Când Kirsten și Martin ajung în situația de a face echipă în vederea prinderii lui Julian Hirtmann, pe fundal apare și o poveste amoroasă care perturbă simțul practic al lucrurilor. Vestea că Julian are un băiat în vârstă de 5 ani – Gustav, pentru care este dispus să riște și să schimbe nemilos regulile jocului, aduce cititorul în pragul unor răsturnări de situație interesante și de impact.

  Julian este un personaj interesant, complex și abil atât fizic cât și mental și regulile după care direcționează jocul sunt gândite și analizate în avans. Un personaj negativ curajos care nu îți poate trezi antipatie deoarece stilul adoptat de către autor îi oferă posibilitatea de a jongla cu grație printre evenimentele nefaste care i se datorează.

“Hirtmann acționă întrerupătorul și dispăru în pod, făcând scara să scârțâie. Ea puse un picior sus. De ce avea impresia că urcă pe eșafod?

În timp ce urca treptele, se gândi că, la urma urmei, poate nu era o idee atât de bună. Poate că Roland avea dreptate, ar fi trebuit să o termine cu el jos. Când își trecu capul prin deschizătură, tresări. El stătea în picioare lângă trapă, dominând-o cu toată înălțimea și urmărind-o cu ochii aceia mici și luminoși.

Își zări propria reflexie în ochelarii lui. Pentru o jumătate de secundă, fu tentată să coboare și să fugă. Se ridică pe podea, se aplecă și apoi se îndreptă. Vântul urla pe acoperiș. Afară era probabil un frig arctic, dar acolo domnea o căldură care o făcu să-și întoarcă capul. Simți imediat umiditate în spate.

-Dă-ți-l jos! zise el.”

  Care să fie povestea lui Gustav? Care să fie adevăratul rol al lui Kirsten în toată povestea? Până unde este dispus Martin să riște pentru a-l prinde pe cel care i-a distrus viața? Să fie oare victoria obținută de Martin cu adevărat o reușită? Ce s-a întâmplat oare cu Marianne?

  Un roman interesant, polițist cu urme crime thriller și efecte dark, cu personaje conturate incomplet tocmai pentru a spori efectul schimbărilor situaționale și de decor.

  Mi-a trezit interesul și pentru celelalte două romane din serie pe care mi-aș fi dorit să le fi citit înainte de a mă delecta cu acesta. O lectură pe care o recomand într-o seară ploioasă sau mohorâtă, cu o cană de ceai sau un pahar de vin.

Carte disponibilă pe site-ul Editura Trei

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți