Nume de cod: Verity de Elizabeth Wein-Editura Epica

Titlul original: Cod name Verity

Numar pagini: 371

Editura Epica

Traducere: Cristina Jinga

Cota Goodreads : 4.12

                                Premii obtinute:

                 2013 Edgar Award Winner, Best Young Adult

       2013 Michael L. Printz Honor Book

                                                                     A New York Times Bestseller

New York Times Book Review Notable Children’s Book of 2012

Publishers Weekly Best Books, 2012

Kirkus Reviews Best Teen Books of 2012

NPR Best Books of 2012

Bulletin of the Center for Children’s Books Blue Ribbons List, 2012

Boston Globe Horn Book Award Honor Book, 2012

School Library Journal’s Best Books of 2012

Booklist Books for Youth Editors’ Choice, 2012

Horn Book Fanfare Magazine Best Books of 2012

Library Journal’s Best Books 2012: YA Literature for Adults

Amazon Best Teen Books of 2012

Barnes & Noble Best Teen Books of 2012

iBookstore Best of 2012, Children and Teens

Goodreads 2012 Choice Awards Finalist (YA Fiction), 2012

Newsday 10 Best Books of 2012 for Young Readers

Book Trust Best Books 2012

Bookpage Best Children’s Books of 2012

Nume de cod: Verity este o carte surprinzatoare, presarata cu detalii tehnice legate de razboi, avioane si sacrificii. Autoarea pare sa prezinte propria viziune despre rolul femeii in cel de-al Doilea Razboi Mondial, dar cu un gust dulce-amar, concentrandu-se pe legatura dintre doua prietene Queenie si Maddie in timpul lor petrecut in Marea Britanie, dar si in Franta ce ajunsese sa fie ocupata de nazisti.

Maddie si Queenie (Verity) ajung sa se imprieteneasca in timpul razboiului si sa fie o echipa imbatabila, sa isi impartaseasca gandurile si temerile. Maddie sau Margaret Brodatt este pilot de avion, pasionata de mecanica, cu un spirit de orientare extraordinar, iar Queenie este spioana, avand o fire veseala, spontana. Amandoua sunt prinse in vartejul evenimentelor din anul 1943, dar isi vor face datoria cu demnitate fata de Marea Britanie chiar daca isi risca propria viata in misiunile secrete.

Pentru a crea un impact, autoarea a ales sa imparta cartea in doua parti. Prima poarta numele de Verity-rolul principal il are Queenie, iar in a doua Kittyhawk. Queenie este de origine scotiana pasionata de literatura, dar in razboi rolul sau este de spioana in cadrul SOE (Special Operations Executive). Se descurcase ireprosabil in misiunile sale, insa de data aceasta fusese capturata in Franta ocupata de nazisti. Dintr-o eroare Queenie constata ca actele prietenei sale Maddie sau Kittyhawk se afla asupra sa. Are parte de suferinte fizice si constiinta sa o determina sa isi inceapa povestea cu „SUNT O LASA”. Se simte vinovata pentru ca a acceptat sa vorbeasca, sa le dea orice fel de informatie, sa dezvaluie coduri de radiotelegrafie, dar este constienta ca va indura si mai mult daca nu va alege aceasta alternativa. Are nevoie de haine pentru a-si acoperi goliciunea (doar lenjeria intima o purta), de hartie si creion, dar mai ales de timp pentru a scrie in speranta ca moartea o va ocoli. Aceasta este intelegerea facuta cu SS von Linden si singura cale pentru a amana inevitabilul, trebuie sa traiasca, trebuie sa spere.

Solutia este sa ii lase sa creada pe nazisti ca ea este Kittyhawk si incepe sa scrie cum a primit Maddie prima motocicleta la 16 ani, pasiunea sa pentru reparat motoare, dar si cum a ajuns pilot ATA (Air Transport Auxiliary). Partea cea mai frumoasa a razboiului are alt farmec cand nareaza despre prietenia lor in timpul razboiului despre visele si temerilor lor. Se simte dragostea pentru viata, prietenia durabila dintre cele doua, cum ajung sa isi impartaseasca gandurile si sa se incurajeze in momente de cumpana.

Din cand in cand Verity/Kittyhawk/Queenie aduce cititorul la realitate rostind cu disperare ce simte cand sta inchisa in carcera, chinurile fizice si psihice, teama de moarte, dar in acelasi timp modul cum sfideaza pe cei din jur aratand ca nu-i pasa chiar daca este amenintata cu moartea prin intoxicare fortata cu solutia fatala-kerosen. Si totusi nu lasa cititorul sa sufere prea mult, il transpune imediat in trecut si face haz de necaz.

Se descurca atat de bine la prefacatorie si spune adevarul prin felul ei de-a fi, in speranta ca nazistii vor crede…orice va scrie, dar cat de relevante sunt informatiile, numai ea stie. Da atatea detalii printre randuri, incat fara sa vrei stai pe ganduri si te intrebi, oare cine este Verity? Ce ascunde cu adevarat? Dezvaluind informatii nazistilor si-a compromis misiunea ce o avea in Franta? Si-a tradat prietena? Ce s-a intamplat cu adevarat in accident? Maddie este moarta sau a reusit sa supravietuiasca impactului? Fotografiie sunt relevante? Va reusi oare sa se salveze?

„Imi spune ca sunt norocoasa ca voi fi trimisa intr-un loc numit Ravensbruck, cand vor termina cu mine aici. E un lagar de concentrare exclusiv pentru pentru femei, un lagar de munca si o inchisoare.”

„Practic, e o sentinta la moarte-te lasa mai mult sau mai putin sa mori de foame, pana ce nu mai poti munci, iar atunci cand ai devenit prea slabita ca sa mai cari pietrele pentru refacerea drumurilor aruncate in aer de bombardierele noastre Aliate, te spanzura.(Sunt ideal de de potrivita pentru carat pietre, avand experienta prealabila la pista de la Maidsend.) Daca nu esti pus la sfaramat pietre, ajungi la incinerat cadavrele tovaraselor tale, dupa ce au fost spanzurate.

Daca nu sunt norocoasa-cu alte cuvinte, daca nu produc un raport satisfacator in timpul acordat-o sa fiu trimisa intr-un loc numit Natzweiler-Struthof. Asta e un lagar de concentrare mai mic si mai specializat, destinatia de disparitie a prizonierilor din Nacht und Nebel, care majoritatea sunt barbati. Din cand in cand sunt trimise aici si femei, ca specimene vii pentru experimentele medicale. Eu nu sunt barbat, dar sunt desemnata Nacht und Nebel.

Doamne.”

„Nu-mi mai e frica sa imbatranesc. Intr-adevar, nu pot sa cred ca am spus vreodata ceva atat de prostesc. Atat de copilaresc. Atat de jignitor si de arogant.

Dar mai ales, atat de prostesc. Vreau cu disperare sa imbatranesc.”

Aceasta carte m-a bulversat. Intitial m-am enervat si prima parte am parcurs-o destul de greu, am stat in incertitudine incercand sa inteleg ce ascunde, cine este cu adevarat Verity si ce rol are. De ce povestea despre prietena ei Maddie si nu despre ea. Erau intrebari care nu-mi dadeau pace. In clipa cand mi s-a confirmat ca este Queenie am simtit o usurare sufletesca si am continuat sa inteleg misterul, cuvintele ascunse, razboiul si sa ma gandesc la un final.

Desi este o carte trista cu foarte multe detalii despre avione, lucru de la sine inteles mai ales ca autoarea Elizabeth Wein piloteaza, are propriul farmec. Am admirat prietenia dintre cele doua, dar si fragmentele care arata duritatea vremurilor. M-am asteptat la descrieri macabre, detalii despre lagar, exterminare, dar autoarea a avut grija sa ne protejeze cu ajutorul anecdotelor, sa arate fragmente care atrag semnale de alarma CA SA NU UITAM ce s-a intamplat atunci si sa nu repetam greselile trecutului.

Cuvintele „SARUTA-MA, HARDY!” vor fi rostite de Queenie, avand grija sa le foloseasca in momente cheie, tocmai de aceea consider ca au un rol decisiv si le voi mentiona chiar la final, special pentru voi. La prima vedere sunt frumoase, dar in carte au cu totul alta rezonanta.

Multumesc Libraria online Bookcity.ro pentru sansa de a citi aceasta carte. Aceasta poate fi comandata direct de pe site.