Punctul ei de vedere – Stelian Țurlea – recenzie

Titlu: Punctul ei de vedere
Autor: Stelian Țurlea
Editura: INTEGRAL
Nr. Pagini: 156
Anul apariției: 2024

“La Editura Integral a apărut un nou roman de Stelian Țurlea, „Punctul ei de vedere”. Sunt scrisorile trimise de o tânără îndrăgostită iubitului ei, un bărbat cuplat cu o femeie mai în vârstă cu destui ani, care avea o fiică, și care decide într-o zi să emigreze definitiv. Sau femeia decide și el nu face decât –o urmeze. Tânăra cu scrisorile trece prin toate stările, de la iubire nebună, la disperare, la ură, dar nu-l poate abandona pe bărbat.”(Stelian Țurlea)

  Am terminat de citit noul roman al Domnului Stelian Țurlea de câteva zile, dar, pentru prima dată, mi-a luat mai mult timp să scriu câte ceva despre o carte.

   Nu pentru că nu ar fi ceva de scris, din contră…

  De la prima până la ultima filă cartea este un suflet dezgolit, o poveste de viață, un cumul de gânduri și sentimente, făcându-te să vrei să vezi ce se întâmplă cu protagoniștii, dar și să te gândești: tu ce ai face dacă…

  Povestea de la care pornește cartea este una des întâlnită. Într-o redacție un El – Iuliu, și o EA – Deborah, se îndrăgostesc “la prima vedere”, cel puțin ea – o tânără venită din Belgia dorindu-și să întâlnească iubirea și să-și întemeieze o familie. El este deja de ani buni, încă de foarte tânăr, într-o relație, un parteneriat cu o femeie mult mai în vârstă, a cărei fetiță a crescut alături de el. Poți chiar să zici că femeia respectivă a crescut doi copii, dar asta e viața.

  Prima întâlnire a lui Deborah cu Iuliu e chimie instant și vor avea o relație discretă.

  Naratorul, coleg cu ei, este singurul care observă când devin un cuplu și când se despart. Iuliu va pleca cu familia în Noua Zeelandă, dar înainte îi dă Naratorului o cutie cu scrisorile pe care i le scria Deborah și i le lăsa la birou. Apoi Deborah va pleca și ea, și peste mulți ani Naratorul va scrie povestea lor pe baza scrisorilor.

De fapt “vocea” lui Deborah ne va relata prin scrisori totul.

 Ea și-a dorit de la început ca ei să fie împreună, să-și întemeieze o familie, este prima dată când e convinsă că “și-a găsit sufletul pereche”. Ar vrea ca și el să aibă curaj să-și recunoască sentimentele, să fie îndrăzneț, să vrea să-și schimbe viața, să-și dorească un nou început.

  Doar că Iuliu a “îmbătrânit” în anii ăștia petrecuți cu partenera lui, sau poate a fost de la început, cum se spune, “un suflet bătrân”, așa că nu are curajul de-a părăsi viața comodă pe care o are acasă și de-a porni în noi aventuri. Îi place să aibă din când în când câte o relație scurtă, dar să se întoarcă în confortul casei, unde este înțeles, răsfățat, îngrijit. Unii ar putea spune că “nu dă pasărea din mână pe aia de pe gard”, eu zic doar că are o doză bună de lașitate și se complace în situația existentă.

 Sigur că el alege emigrarea, ea va pleca în Belgia, ce se va mai întâmpla cu ei veți vedea citind povestea. Cred că înțelegeți că numele sunt fictive, puse de Narator după anumite momente din viața lor.

  Mi-a plăcut povestea. Este foarte reală, iar scrisorile m-au impresionat. M-a surprins cât de bine scrie Domnul Stelian Țurlea din perspectiva unei femei, deși citindu-i și celelalte cărți nu ar trebui să mă mai mire nimic. Și totuși… aici e de parcă cineva l-ar fi “teleportat” pe autor în sufletul și mintea unei femei.

  Da sunt și câteva expresii sau cuvinte, considerate de unii indecente, dar puse atât de bine în context încât nu deranjează, pentru că așa e viața.

   Iar dacă nu aș fi știut cine a scris cartea, sincer, m-aș fi așteptat să văd un nume de femeie pe copertă.
Și dacă citești cu atenție scrisorile îți poți imagina povestea și poți observa câteva lecții de viață interesante.

  Vă dau câteva citate culese din scrisori :

“E un freamăt pe care nu-l pot controla. Pot să-mi controlez gesturile, cuvintele, privirea, zâmbetul sau mersul. Dar nu și fiorul care mă cuprinde când te văd, când stau lângă tine, când te privesc în ochi. Atunci când sunt la mai puțin de doi metri distanță de tine, încep să tremur. Nu pot să fac nimic să împiedic tremuratul ăsta. Sunt anumite lucruri pe care o femeie le trăiește pentru prima oară altfel decât un bărbat.”

“Nici nu cred că te iubeam, fiindcă era mai mult decât iubire acolo. Era iubire+ șoc +forța de a rezista iubirii. Iubirea venea din potrivirea fără limite pe care am simțit-o din prima clipă fără efort.”

“Nici măcar nu cred că te-ai supărat pe mine, ci mai degrabă pe viață ești tu supărat, doar că acum ai găsit în sfârșit un pretext să faci pe durul cu mine, să te răzbuni și tu cumva pentru că oricum pleci și ai atâtea de făcut și trebuia să se termine odată toată istoria asta din care eu una m-am ales cu niște răni care nu știu când și dacă vor mai trece.”

  Restul vă las să le descoperiți singuri, credeți-mă merită.

  Felicitări Domnule Stelian Țurlea pentru încă un roman care “mi-a mers la suflet”.

  Iată și părerea unui critic literar:

  “Stelian Țurlea resuscitează tradiția altădată glorioasă a romanului epistolar, folosind vocea narativă și perspectiva unui personaj feminin.

  În fine, „punctul ei de vedere” devine și el important, într-o literatură în care femeile au fost înfățișate prea adesea în clișee, cu stereotipuri, prin stigmate.

  Complexitatea feminină — și umană —se proiectează aici în toate nuanțele ei, cu o profunzime a observației epice și o finețe a scriiturii care fac din Stelian Țurlea un romancier cum nu avem mulți.”(Daniel Cristea-Enache)

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti

Recenzii cărți