Rămas-bun Gabo și Mercedes, de Rodrigo Garcia – Editura Rao – recenzie

Titlu: Rămas-bun Gabo și Mercedes

Autor: Rodrigo Garcia

Editura: RAO

Număr pagini: 144

An apariție: 2022

  „Mi s-a liniștit sufletul, și atunci am descoperit cu mare bucurie că viața, și nu moartea, e nesfârșită”, spune Gabriel Garcia Marquez într-una din scrierile sale. Marele scriitor laureat cu Premiul Nobel pentru literatură în anul 1982 este unul dintre cei mai renumiți scriitori ai secolului XX și începutul secolului XXI. Cine i-a citit măcar una dintre cărți știe cât de firesc te pierzi în labirintul realismului magic construit cu o desăvârșire de maestru, în poveștile intense ale fiecărui personaj, în lumea redată prin lentila de fin observator al societății, al omenirii.

  „Rămas bun Gabo și Mercedes” este un tribut pe care fiul marelui scriitor, Rodrigo Garcia, îl aduce părinților săi. Este o carte pe care îți recomand să o citești în liniște, poate chiar în singurătate. Cu siguranță, vei încheia lectura celor 144 de pagini foarte repede, dar cartea îți va rămâne în suflet mult timp de acum încolo.

  Cu misticism, poezie și chiar un strop de umor, Rodrigo Garcia descrie ultimii ani din viața părinților săi, dar deschide și o fereastră spre amintirile fiului despre viața alături de un tată celebru, pe care a trebuit să îl împartă cu lumea întreagă.

  „Rămas bun Gabo și Mercedes” este o incursiune în viața personală, în ceea ce se află în spatele imaginii oficiale a marelui scriitor – Garcia Marquez omul, cu certitudinile și temerile sale, cu îngerii și demonii săi, cu gândurile sale, cu faptele sale, cu amintirile sale atât de prețioase din care scoate la suprafață adevărate capodopere literare.

„Aș da orice să petrec o oră cu tatăl meu când era un ștrengar de nouă ani, sau cu mama când era o fetiță plină de viață, în vârstă de unsprezece ani, amândoi incapabili să bănuiască vieţile extraordinare care îi aşteptau. Și așa, îngropată în adâncul minții mele, se află preocuparea că poate nu i-am cunoscut suficient de bine și, cu siguranță, regret că nu le-am pus mai multe întrebări despre detaliile din viața lor, despre gândurile lor cele mai ascunse, despre cele mai mari speranțe și temeri ale lor.”

Rodrigo García

  Rodrigo Garcia s-a născut pe 24 august 1959 la Bogota, Columbia. Este regizor, scenarist și producător de filme pentru marele ecran, precum și pentru televiziune, fiind foarte cunoscut pentru nenumăratele pelicule la care a colaborat, dar și pentru că este fiul cel mare al scriitorului Gabriel Garcia Marquez.

  Cei care au citit opera lui Garcia Marquez au trăit, cu siguranță, emoțiile transmise și poveștile atât de profunde, au lăcrimat sau au râs uneori, dar, fără îndoială, au demarat incursiuni în propria existență, au făcut paralele între lumea descrisă de marele scriitor și societatea de astăzi. Totul în opera lui Marquez emană viața așa cum este ea, poate cu o tușă suavă de poezie în plus. De aceea, pentru cititorii lui Marquez, a pătrunde în intimitatea ultimelor sale zile, este o călătorie cu multă emoție.

  În mod clar, condiția umană ne duce spre același final al existenței, iar acolo, în inevitabila apropiere a morții, suntem toți la fel de vulnerabili.

  Nu cred că am citit anul acesta vreo carte care să-mi fi produs un astfel de intens sentiment de nostalgie, de părere de rău, însă consider că a scrie despre ultima parte a vieții tatălui, a fost, pentru Rodrigo, un act de curaj, un soi de mesaj pe care Garcia Marquez l-ar fi vrut exact așa… scris cu inima de către fiu, scris cu acuratețe, dar poetic în același timp… așa cum a fost viața marelui scriitor.

  Acest adevărat tribut adus părinților este un vers al recunoștinței, al părerii de rău că timpul nu iartă pe nimeni. Mercedes, soția lui Garcia Marquez a avut un rol esențial în viața marelui scriitor, în viața familiei. Ea l-a încurajat mereu pe soțul său, l-a susținut și a știut încă de la primele scrieri că soțul ei avea să devină unul dintre cei mai renumiți scriitori, nu doar în țara sa, ci chiar în întreaga lume.   Desigur, drumul celor doi în cadrul căsniciei nu a fost ușor, însă viața lor împreună este, cu siguranță, demnă de un film de Oscar.

  Rolul de scriitor l-a pus pe Garcia Marquez în ipostaza de a-și împărți timpul între familie și lumea pentru care scria, însă chiar și așa, el a perceput viața din prisma mirifică a realismului magic.

  Deși cartea descrie confruntarea cu cancerul, simptomele atât de crude ale demenței și alte umbre cu care Garcia Marquez s-a luptat, Rodrigo reușește să capteze, ca într-o fotografie reușită, lumina sufletului, acea scânteie care l-a propulsat pe Marquez în inimile cititorilor din întreaga lume. În cele 144 de pagini, însoțite și de fotografii, cititorul are o perspectivă amplă asupra a ceea ce a fost Gabriel Garcia Marquez: omul, scriitorul, soțul și tatăl… dar mai ales scânteia din toate aceste roluri.

Recomand cartea celor care au citit cărțile marelui scriitor, celor care au fost impresionați de viața și opera acestui mare om.

Iată câteva citate:

  „Nevoia de a scrie despre moartea celor dragi este probabil la fel de veche ca scrisul însuși și totuși tendința de a o face mă derutează și mă face incapabil să explic ceva clar. Sunt îngrozit că mă gândesc să notez totul, mi-e rușine când iau notițe, sunt dezamăgit de mine însumi în timp ce revizuiesc notele.”

  „Asistenta de zi și infirmiera spală și pregătesc trupul tatălui meu pentru călătoria către camera mortuară. Asistenta o întreabă pe mama dacă există niște haine cu care ea ar dori să-l îmbrace pe tata. Ea spune nu, așa că asistenta sugerează un simplu giulgiu. Mama aduce un cearceaf fin, alb, brodat, și i-l întinde fără vreo ceremonie.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Rămas-bun Gabo și Mercedes de Rodrigo Garcia – Editura Rao – recenzie