Ruinele timpului, de John Boyne – un roman hipnotizant – recenzie

Titlu: Ruinele timpului

Autor: John Boyne

Data publicării: 2022

Editura: RAO

Număr pagini: 400

  Când am citit „Băiatul cu pijamale în dungi” nu mi-am imaginat că povestea ar mai putea fi continuată. Nu m-am întrebat nicio clipă ce s-a întâmplat cu familia băiatului… Am avut impresia unei povești care copleșește, te lasă fără cuvinte, te tatuează iremediabil cu o emoție pe care nici măcar nu ai putea să o descrii altor cititori… apoi am citit „Ruinele timpului” și acum pot spune cu adevărat că John Boyne este unul dintre cei mai talentați scriitori ai vremurilor noastre.

  John Boyne este autorul a paisprezece romane pentru adulți, a șase cărți pentru cititorii mai tineri și al unei colecții de nuvele. Romanul său din 2006, Băiatul cu pijamale în dungi, a fost bestseller New York Times cu peste 11 milioane de exemplare vândute în întreaga lume și a fost adaptat pentru cinema, teatru, balet și operă. A câștigat trei Irish Book Awards, împreună cu o serie de alte premii literare internaționale, romanele sale fiind publicate în mai mult de cincizeci de limbi.

  „Ruinele timpului” este povestea uimitoare a lui Gretel, fiica comandantului unui lagăr de exterminare. După ce în „Băiatul cu pijamale în dungi”, Bruno, fiul cel mic al familiei, ajunge, dintr-o simplă joacă sau poate dintr-o nefastă mișcare a destinului, în camera de gazare, familia lui Gretel trece printr-o perioadă extrem de dificilă. Nimic din viața sa și a mamei sale nu mai seamană cu clipele trecutului. Totul este crunt de diferit, iar capacitatea de adaptare și voința de supraviețuire sunt armele pe care Gretel  le folosește pentru a-și menține echilibrul.

  Aflate într-o continuă fugă, singure într-o lume care vâna germanii implicați în crimele de la Auschwits, Gretel și mama sa trec prin momente de neimaginat. Își ascund identitatea sperând să ducă o viață nouă, dar poartă pe umeri mereu imensa povară a trecutului, frământarea vinovăției pentru miile de vieți pierdute și durerea pierderii lui Bruno.

  Cartea este structurată trei părți, un epilog și o notă a autorului. Acțiunea oscilează între trecut și prezent, completând cu fiecare capitol, marele puzzle al poveștii. Răsturnări de situație, ritm alert, suspans, personaje complexe care-și dezvăluie adevărata poveste abia la final, toate acestea le veți descoperi citind cartea.

  Stilul lui Boyne este de-a dreptul hipnotizant. Dincolo de autoanaliză, de povara vinei, de complicitate și de durere, Gretel, ajunsă la vârsta de 91 de ani, lucidă și empatică, este o prezență plăcută, dar care încă se mai teme să nu îi fie dezvăluită adevărata identitate. La prima vedere, Gretel este doar o bătrânică drăguță care locuiește într-un apartament scump, în Londra, în cartierul Mayfair, dar, capitol cu capitol, autorul dezvăluie noi și noi elemente care te lasă fără cuvinte.

  Ce alte secrete ascunde Gretel? De ce a vrut neapărat să locuiască în acel bloc, cine este, de fapt, prietena cu care mai schimbă câte o vorbă… toate acestea se dezvăluie treptat în contextul unor situații inedite, care țin cititorul cu sufletul la gură. Dacă în trecut, Gretel a fost implicată în evenimente de o colosală cruzime, fără să fi avut discernământul necesar pentru a stabili ce e bine și ce e rău, acum, ajunsă la o vârstă venerabilă, vede lucrurile altfel și, pusă din nou în situația de a fi martor la niște situații nedrepte, are ocazia să reacționeze conform propriilor valori.

  La fel cum mi s-a întâmplat și la Tolstoi, cu fraza de început a romanului „Anna Karenina”, fraza de început a acestui roman a avut un impact deosebit asupra mea.

  „Dacă fiecare om este vinovat pentru tot binele pe care nu l-a făcut, așa cum a sugerat Voltaire, atunci înseamnă că am trait toată viața încercând să mă conving că sunt nevinovată pentru tot răul”.

  Abilitatea cu care Boyne construiește personajele și intriga pe pilonii unor evenimente istorice puternic încărcate emotional, îl propulsează în rândul celor mai buni scriitori ai perioadei actuale. Nu e de mirare faptul că i s-au atribuit de-a lungul timpului numeroase premii literare.

Iată câteva citate:

„În fiecare zi îmi apăreau tot mai clare detaliile despre tot e s-a petrecut în lagăre, iar numele tatălui meu devenise un simbol al celei mai odioase activități criminale. Deși nimeni nu sugera că noi eram la fel de culpabile ca el, mama credea că, dacă le-am dezvălui autorităților identitatea noastră, asta ne-ar aduce dezastrul.”

„Erau multe de descoperit. Brlin. Celălalt loc, Paris, Sydney, Londra. Oamenii ale căror drumuri s-au intersectat cu al meu. Cruzimea misterioasă a vieții mele. Până când am ieșit, în sfârșit, de acolo, am devenit o cu totul altă femeie, diferită mult de cea care fusese internată.

Dar, spre deosebire de mulți alții, eu măcar am putut să mă întorc acasă”.

  Este adevărat… există scene în carte care descriu cruzimea celor dornici să se răzbune pentru viețile pierdute în lagăre, sunt scene dure, poate greu de asimilat și… imediat mi-am spus că este o ficțiune istorică. Și totuși…  realitatea și faptele de atunci au fost cel puțin la fel de dure precum cele descrise în cărțile lui Boyne, de aceea mă întreb… oare noi, omenirea, vom învăța vreodată din filele istoriei?!

  Pentru mine, această carte a avut un impact deosebit, a fost impresionantă, și o voi recomanda tuturor prietenilor, celor care vor să citească o carte miracol, o carte care te scoate din cotidian, nu în mod lin, nu cu blândețe, ci brusc și crud, ca realitatea trecutului din care suntem invitați să învățăm.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți