Sub acoperire. În numele dreptății – George Moisi –  recenzie

Titlu: Sub acoperire. În numele dreptății
Autor: George Moisi
Editura Literpress Publishing
An apariție 2023
Gen: acțiune
Colecția: Foxglove
Număr pagini: 311

“Există mai multe sinonime pentru dreptate. Uneori ea se numește justiție, alteori echitate, iar în unele împrejurări poartă numele de corectitudine. Dar ce trebuie să se întâmple pentru ca dreptatea să nu-și mai poată împăca explicațiile? Probabil că ea trebuie să fie rezultatul acțiunii unor oameni cu interpretări diferite. Timișoara. Un jurnalist de investigație. Un polițist pensionat. Un procuror general. Sensul dreptății este diferit pentru fiecare dintre ei și fiecare înțelege să facă dreptate în alt fel. Și totuși, dacă scopul este comun, de ce să nu colaboreze?”

„Sub acoperire în numele dreptății” spune o poveste captivantă, încărcată de suspans și adrenalină, în care linia subțire dintre ficțiune și fapte reale este trecută adesea, oferind cititorului senzația că orice ar putea fi posibil. Un thriller exploziv ce explorează riscul înfruntării cu corupția.”( Literatura pe tocuri)

  Am fost convinsă, încă de când am citit “Registrul Domnului Carvet”, că George Moisi ne va oferi noi surprize. Și nu m-am înșelat! Dar nu m-am gândit că nu voi putea lăsa cartea din mână până la final.

  George Moisi m-a ținut ancorată în poveste și sincer, mi-a părut rău când s-a terminat.
Un atent observator al lumii din jur, urmărind evenimentele și întâmplările din orașul lui, autorul țese o poveste extrem de interesantă. Sigur că este o ficțiune, dar fiind bazată totuși pe realitate, în timp ce parcurgeam cartea chiar asociam niște articole citite, niște anchete jurnalistice și comportări ale unor interlopi, despre care auzisem. De fapt cred că în asta constă talentul unui scriitor: să te facă să asociezi povestea cu întâmplările sau personajele reale din lumea din jurul tău.

  Dar să vedem puțin despre ce e vorba…

  Acțiunea se petrece într-o Timișoară frământată de fricțiuni între diferiți funcționari, între diferite partide, cu nomenclaturişti care au schimbat cu tupeu tabăra, și mulți interlopi care vor să conducă orașul.

  Gelu Modişan, jurnalist de investigații, finalizează ancheta în care demască mafia imobiliarelor din Timișoara, legătura unui puternic clan mafiot cu un angajat al primăriei, care primise mită și îi ajutase să transforme “banii negri în bani curați”. Mita, extrem de mare, și spălarea de bani de proporții, numele persoanelor implicate, de la șefi de Poliție Economică până la directori ai Administrației Fiscale, și angajați ai unei bănci, te duceau cu gândul că erau oameni chiar și mai sus plasați, în parlament sau chiar în guvern, care-i acopereau. Gelu trebuia să publice în acea zi articolul, dar ezită, pentru că știrea principală, care se rostogolea în media, era moartea primarului actual Popescu, un tip de treabă și onest. Însă ceea ce inițial s-a crezut a fi sinucidere s-a dovedit o crimă.

  Gelu încearcă să discute cu Romulus Horea, redactorul șef al ziarului, dar îl găsește în prezența a doi tipi rigizi, a căror atitudine îi ridică semne de întrebare. Așa că lasă o studentă, care făcea practică în redacție, la el în birou, urmând s-o sune dacă să publice sau nu articolul, și merge să-și întâlnească prietenul, pe Blidaru, fost polițist, acum detectiv.

   Voia să-și verifice părerile într-o discuție cu acesta, dar are parte de-o surpriză.
La cafenea cu Blidaru este și o procuroare de rang înalt, care-i va oferi ziaristului intrarea în clubul lor, un club secret, și ocazia să devină un agent sub acoperire al statului.

  Clubul însemna de fapt oameni care vegheau ca justiția să fie înfăptuită, deși se va dovedi că pentru fiecare dintre ei dreptatea va fi altfel înțeleasă și aplicată. Gelu acceptă, bazându-se pe părerea prietenului său, fără să-și dea seama că aderarea la un club secret nu înseamnă și apărare împotriva asasinilor.

  Da… asasini…pentru că cealaltă grupare, cea care voia să apere infractorii, așa apărându-se și pe ei, va folosi toate mijloacele posibile: microfoane, înregistrări, asasini plătiți, că doar Timișoara e în vestul țării, așa că mercenari ruși sau sârbi nu erau greu de găsit.

  Întors la redacție Gelu află că cineva (fata crezuse că era el) o sunase pe studentă, cerându-i să publice o parte din articol. Ciudat era că sunase pe telefonul ei personal, nu al redacției, era clar că cineva voise să afle conținutul articolului, probele, numele martorilor.

 Și așa începe un adevărat film horror, studenta este ucisă pe trecerea de pietoni din fața redacției, spitalul unde este dus cadavrul este inundat, iar când Gelu și Blidaru ajung acolo căutând mobilul tinerei, își dau seama că cineva le-o luase înainte.

  Sunt urmăriți, atacați cu arme de foc, cu cuțite, dar scapă. Apoi Gelu este aproape ucis în prăbușirea liftului. Și peste toate astea cineva e mereu cu un pas înaintea lor.

  Sosirea în oraș a procuroarei, care scăpase și ea ca prin urechile acului de-o ambuscadă în București, precipită și mai mult lucrurile. Atacurile, crimele, urmăririle se intensifică, de parcă celorlalți nu le pasă de victime ci doar de acoperirea urmelor, și mai ales de împiedicarea justiției să-și facă treaba.

  Gelu este speriat, dar și îndârjit să descopere adevărul, să facă lucrurile publice, ca astfel să aducă și un tribut celor care muriseră. Nu se gândise niciodată că în lupta aceasta va deveni “vânat”, aflat mereu în bătaia puștii, și nici că la final lucrurile nu vor fi atât de clare pe cât credea, și că fiecare din cei implicați, chiar și de partea binelui, își va vedea doar propria agendă.

  Dar ce va face Gelu? Își va duce lupta până la capăt? Ce se va întâmpla cu el? Ce se întâmplă cu cei din jurul lui implicați sau nu? Se va face dreptate?

  Am încercat să punctez câte ceva, dar cartea este atât de densă, acțiunea atât de alertă, încât nu poate fi povestită, trebuie citită.

  Am citit romanul pe nerăsuflate, imaginându-mi fiecare întâmplare, vizionând parcă ca într-o peliculă de film, acțiunile personajelor, asasinii, gloanțele, urmăririle.

  Trebuie să citiți și să parcurgeți cu Gelu Modişan și prietenii lui fiecare drum, fiecare fragment de investigație, fiecare descoperire.

   Felicitări George Moisi pentru încă un roman excelent și mult succes în continuare.