Taci și sărută-mă! de Rachel Gibson-Editura ACT şi Politon-recenzie

Titlul original: Just Kiss Me

Editura ACT si Politon

Traducător: Alina Grozea

Anul apariţiei: 2017

 Număr de pagini: 299

Gen: romance, adult

Nota mea: 10

                                    Uneori, un sărut schimbă totul

Pentru Vivien au trecut câțiva ani de când nu îl mai văzuse pe Henry Whitley-Shuler. De pe vremea când era adolescentă și își câștiga existența lucrând ca menajeră. Iar el era fiul unei familii bogate, deloc genul de băiat care i s-ar fi potrivit lui Vivien.

  Vivien și-a promis că va pleca din Charleston, va deveni vedetă de cinema și se va revanșa față de toate acele fete care râdeau de ea. A obținut ceea ce își dorea, chiar mai mult decât atât, dar de ce viața ei plină de farmec pare atât de banală?

 Și Henry a reușit să cunoască succesul. Și-a creat un drum glorios pe Wall Street, până când un atac de cord l-a obligat să-și reorienteze viața profesională. Nu caută dragoste. Nici măcar aventură. Totuși de ce nu-i poate rezista unei femei ca Vivien?

„Personajele lui Gibson sunt ciudate și îndrăgite, iar dialogul isteț și energic te amuză la fiecare pagină citită.” – Publisher’s Weekly

   “Taci și sărută-mă!” este un delicios roman de dragoste, scris cu mult umor și căldură, plin de pasiune și senzualitate. Intrigi și secrete de familie. Momente teribil de amuzante, dar și dureros de emoționante. Întâmplări picante și scene fierbinți.

  Probabil că iubitoarele genului romance din România nu au auzit de Rachel Gibson, însă ea ne este recomandată chiar de celebra autoare Jayne Ann Krentz (AMANDA QUICK), care își exprimă părerea despre universul poveștilor lui Gibson, astfel: ” Nu pot să spun decât: Wow! Ce cărți extraordinare pentru aceia dintre noi care iubesc poveștile romantice tensionate și incitante.”

  Titlul, coperta și scurta prezentare mi-au stârnit interesul cu ceva timp în urmă, și adevărul e că mi-o doream foarte mult, convinsă fiind că e genul acela de carte, relaxantă și amuzantă, numai bună pentru vacanță și relaxare. Și așa a și fost. Doar că nu am bănuit nicio clipă că povestea va fi delicios de păcătoasă din cauza scenelor de dragoste destul de fierbinți. Și nici nu am știut că autoarea Rachel Gibson are iscusința de a scrie o poveste care să stârnească hohote de râs și, în același timp, să te facă să lăcrimezi. În plus, cu toate că “Taci și sărută-mă!” este scrisă din perspectiva ambilor protagoniști, autoarea a avut grijă să mențină misterul în privința secretelor de familie deținute de Henry.

  Vivien Rochet (30 de ani), personajul principal al cărții, este o actriță ce-și croiește drum spre statutul de  star de cinema internațional, având deja propria ei stea pe Walk of Fame de la Hollywood. Filmele distopice extrem de populare, bazate pe cărți la fel de celebre, făcuseră trecerea ei de la obscuritatea rolurilor minore la strălucirea de superstar. Viața ei se învârtea în jurul rolurilor de filme potrivite și timpului petrecut alături de oamenii potriviți.

  Dar nimeni nu a știut vreodată ce copilărie tristă a avut, că a fost nevoită să-și poarte singură de grijă, și să se îngrijească și de mama ei, o femeie care suferea de tulburare bipolară. Amândouă au lucrat ca menajere pentru înstărita familie Whitley-Shuler și au locuit în garajul lor. Fusese o adolescentă dolofană ca o gălușcă, mai mereu luată în bătaie de joc de Spence, fiul mai mare al familiei, și privită cu dispreț de către Henry, fiul mai mic. Grăsuță, dar cu foarte mult tupeu și extrem de băgăcioasă. Iar asta o scotea din minți pe stăpâna casei, Eleonor Whitley-Shuler (Nonnie). Pe toți trei îi ura, dar parcă pe Henry mai mult. După incidentul oribil cu prezervativul (vă las pe voi să aflați spumoasa poveste cu prezervativul), când a crezut că o să moară ștrangulată de Henry, se ținuse departe de el.

  “Ca băiat, fusese deseori înspăimântător și intens. Ca bărbat, părea mai degrabă sumbru și meditativ decât înspăimântător, cam ca Heathcliff, sau dl. Darcy, sau Joe Manganiello.”

  Până la urmă, Vivien a părăsit orașul natal, Charleston, pe când avea 19 ani, având în minte doar două lucruri: să devină o vedetă de cinema și să se revanșeze față de toți cei care o necăjiseră în copilărie.  

  “Visele ei de mutare începeau de obicei cu achiziționarea casei familiei Whitley-Schuler și sfârșeau cu alungarea lui Nonnie cu un șut în fundul ei slăbănog – în stilul desenelor animate cu Tom și Jerry.”

  Cu trei ani în urmă, când venise ultima dată în oraș, Vivien era cam cu nasul pe sus, fiind pe val din punct de vedere al succesului și al banilor. Atunci se întorsese în Charleston ca să-și ajute mama să găzduiască o petrecere de casă nouă și se simțise cea mai tare din parcare. Dar acum se simțea ca naiba pentru că venise să facă pregătirile necesare pentru înmormântarea mamei sale. Și să-i înfrunte pe membrii familiei Whitley-Shuler. Dar revederea cu Henry a fost destul de stânjenitoare.

“Ea se uită peste umăr și, cu ochii încețoșați din cauza ploii și a lacrimilor, văzu o pereche de blugi închiși la culoare și niște cizme de lucru. O picătură de ploaie îi căzu de pe gene pe măsură ce privirea îi urcă de-a lungul picioarelor lui zvelte, peste umflătura de la șliț, către tricoul Henley gri, pătat de ploaie. Privi în sus la bărbia lui bronzată, la buze și apoi în ochii săi negri. Ochii negri care o amenințaseră odinioară că o vor hăitui ca un ogar și o vor sugruma.

– Bună, domnișoară Vivien, spuse Henry Whitley-Shuler, pronunțând vocalele tărăgănat și senzual. A trecut ceva timp.” 

  Henry Whitley-Shuler (35 de ani) nu are nici acum o părere bună despre Vivien. Nu este impresionat deloc de succesul ei. Existase o perioadă în viața lui când se întâlnise cu modele, moștenitoare și debutante, când trăise periculos și avusese parte de o mulțime de femei frumoase  și deștepte. Pur și simplu nu era impresionat de o femeie căreia părea să nu-i pese decât de ea.

  Își amintește că în copilărie Vivien fusese o fată îndesată, rea de gură și cu degete lipicioase. Întotdeauna încercase să o intimideze, dar ea numai speriată și intimidată nu fusese. Mereu îi susținea privirea cu tupeu. Este nedumerit că Vivien, care descoperise cu mult timp în urmă un secret murdar din viața lui, nu spusese nimic nimănui și n-a folosit acea informație împotriva lui. Cu adevărat șocant, ținând cont de înclinația ei de a se băga în viețile oamenilor, de manierele ei care lăsau de dorit și de caracterul ei dezagreabil, în general.

“Ce-și amintea cel mai bine despre Vivien era că întotdeauna fusese o mică actriță. Nu mai întâlnise niciodată pe nimeni care să reușească să arate atât de nevinovat în timp ce mințea cu nerușinare, și cunoscuse câteva persoane dubioase la viața lui. Putea să fie prinsă cu fața plină de ciocolată și cu mână în tava cu prăjitori, și tot ar fi convins pe toți că e o înscenare, o greșeală, că ea nu e vinovată câtuși de putin” 

 Adevărul e că Henry fusese și el la fel de egoist. Cu ani în urmă, pe când se învârtea în lumea finanțelor, căzuse victimă orgoliului său uriaș și ispitei generate de putere și sex. Vanitatea  îl determinase să urmărească victoria cu orice preț și să-și pună propriile nevoi mai presus decât pe ale celor din jur. Apoi totul se prăbușise. O prăbușire care “n-avea nimic de-a face cu piața de acțiuni, ci cu un atac de cord la vârsta de treizeci și trei de ani. Un atac de cord care îl făcuse să-și privească altfel viața. Să se uite foarte atent la puterea ce era mai ușor de pierdut decât de câștigat. La orgoliul său exagerat, care aproape că-l omorâse, și pentru ce? Pentru bani, bani care deveniseră tot atât de neînsemnați pentru el precum sexul?”

  Henry și Vivien se percep negativ unul pe celălalt, și totuși…  El vede că ea s-a transformat din fata obraznică într-o femeie superbă, îl atrage, iar asta îl face să fie mai mereu încordat în preajma ei. Și Vivien se simte atrasă de Henry, dar nu are deloc încredere în el. Copil fiind, văzuse cum bărbații se folosiseră de mama ei și o mințiseră, și nici propria ei viață sentimentală nu fusese mai reușită. În trecut, avusese relații cu trântori și profitori care vânduseră povești despre ea tabloidelor. Povești oribile, care o făcuseră să devină precaută și neîncrezătoare. Acum, preferă să flirteze cu Spence, fratele mai mare a lui Henry, decât să-l lase pe acesta din urmă să vadă cât de mult o afectează prezența lui.

  La rândul lor, Nonnie și Henry presupun că Vivien vrea să se cupleze cu Spence și că suferința o poate face să se comporte regretabil, așa că Nonnie își îndeamnă fiul mai mare să facă ceva.

“-Trebui să-i distragi atenția. Să o cucerești, ca să nu mai fi interesată de Spence.

   – Cum?! reacționă el zeflemitor. Ce te face să crezi că aș putea să o cuceresc?

   Nici măcar nu era sigur că îl plăcea acum mai mult decât atunci când erau copii.

  – Ești exact ca tatăl tău, zise ea și ridică din sprânceana blondă. Dacă-ți pui mintea, poți cuceri pe oricine.”

  Până la urmă, Henry acceptă propunerea și începe să stea tot timpul prin preajma ei. O va seduce, o va determina să-și piardă capul și să-i cedeze. Din păcate, după noaptea lor de dragoste, el se va comporta ca și cum Vivien ar fi fost de unică folosință. De parcă ea ar fi o linie care se perindă prin viața lui amoroasă. De parcă ar fi ușor de uitat. Va păstra distanța, o va ignora. În timp ce ea îl va ațâța și-l va provoca, la fel că atunci când era copilă.

“Acum nu mai era copil, dar încă se juca de-a tachinatul și de-a provocatul. Un joc cu încărcătură erotică, pe care el nu voise să-l joace, dar cărui nu-i putuse rezista. Un joc cu consecințe enorme pentru  amândoi.”

“Vivien avea treizeci de ani și sărutase mulți bărbați, atât pe ecrane, cât și în afara lui. Bărbați care încercaseră să o seducă prin farmecul, puterea sau banii lor. Credea că experimentase totul, dar acum era diferit. Nou. Era dorință și ardoare, prinse în capcana unei plase de păianjen și mai seducătoare decât tot farmecul, toți banii, și toată puterea din lume. Era seducția ce-i întărea sânii. Care-i smulgea suspine din plămâni și îi înfiora pieptul.“

  Dar ce se va întâmpla atunci când Vivien va afla că Henry a fost pus de mama lui să o seducă? De ce îl pusese Nonnie să facă ceva așa de josnic? De ce vrea să o țină departe de Spence? Nu cumva totul are legătură cu acele secrete de familie? Despre ce să fie vorba? Cum va reacționa Vivien la aflarea adevărului? Ce ascunde familia Whitley-Shuler de Vivien?

“Încă o dată, trebuia să protejeze familia de secretele mamei sale. În majoritatea cazurilor, își îndeplinea acest rol fără să pună întrebări. Era cel mai mare și deci responsabil pentru a ține lucrurile pe făgaș bun, dar asta era prea de tot. De această dată, ce-i cerea mama lui îl făcea să se simtă murdar, indiferent de motiv. Câteodată își disprețuia mama tot atât de mult pe cât o iubea.”

“Scandalurile, drama și secretele păzite l-au făcut să revină cu gândul la Vivien, la chipul ei frumos, la trupul ei cald în timp ce dormea lângă el. Un sentiment de vină îl făcu să resimtă un junghi în ceafă în timp ce se îmbrăca. Avusese parte de sex fierbinte cu o femeie frumoasă. Îl plăcea sexul fierbinte cu femei frumoase … Dar Vivien nu era orice femeie. Era femeia pe care el nu ar fi trebuit să o atingă niciodată. Pentru câteva motive obiective, era unica femeie pe care n-ar trebui s-o atingă niciodată. Indiferent cât de tare ar fi dorit să o sărute din cap până-n picioare. Păcat că nu-și amintise chestia asta și cu o seară înainte”  

“Se săturase să fie omul bun la toate al familiei. Se sărutase să păstreze secrete și să poarte povara lor. Se săturase să se simtă vinovat.”

Nota 10

Cartea Taci și sărută-mă! de Rachel Gibson poate fi comandată de pe site-ul librariei Libris.ro

Recenzii Cărţi de dragoste