De la prietenie, la rivalitate nu e decât un pas… chiar și în lumea scriitorilor

De la prietenie, la rivalitate nu e decât un pas

     Se spune că nimic nu durează o veșnicie… nici măcar marile prietenii, chiar dacă ele sunt închegate între oameni care îmbrățișează aceleași pasiuni. Fiecare mare scriitor a avut parte de prietenii care au ținut o perioadă foarte mare de timp, dar la un moment dat, imprevizibilul a reușit să spulbere vraja, iar prietenia s-a transformat în conflicte care au dus, inevitabil, la rivalitate. Iată câteva cazuri de scriitori celebri care și-au transformat cei mai buni prieteni în cei mai aprigi rivali:

1. William Wordsworth și Samuel Taylor Coleridge. La început au fost prieteni… uniți nu doar de profunda pasiune de a scrie, ci și de îndrăzneala de a pune bazele mișcării literare romantice. Totul a fost frumos… o prietenie ca în cele mai frumoase poeme… asta până când ambiția s-a infiltrat temeinic între cei doi, iar râvna pentru succes a reușit să doboare granițele acestei sincere prietenii. Criticii spun că e vina lui Wordsworth. Se pare că gustul dulce al succesului, dar și dependența de opium, l-au determinat să-și umilească prietenul, lăsând pradă uitării toate ideile nobile care i-au legat. Atunci când „Balade Lirice” a ieșit de sub tipar, Wordsworth a avut pretenția ca numele său să apară singur pe prima pagină. E lesne de înțeles de ce Coleridge, după cei zece ani de prietenie sinceră, a renunțat la această legătură. „Prietenia nu poate exista fără încredere, nici încrederea fără integritate” – spune Coleridge în scrierile sale.

2. Arthur Rimbaud și Paul Verlaine. Povestea lor este una halucinantă și implică mai mult decât o simplă prietenie. Doi dintre cei mai remarcabili poeți ai secolului al XIX-lea, Rimbaud și Verlaine s-au cunoscut pe când acesta din urmă tocmai se căsătorise. Se spune că Verlaine i-a creat lui Rimbaud o impresie atât de frapantă, încât nu și-a mai luat gândul de la el. Zilele și nopțile și le petrecea cu imaginea sa în gând. N-a durat mult și Verlaine a spus adio vieții de familie și a plecat în lume cu iubitul său, Rimbaud. Dominată de hașiș și alcool, relația dintre cei doi a fost una furtunoasă, plină de pasiune, dar nocivă pentru ambele părți. În vara anului 1873, Verlaine îl împușcă pe Rimbaud rănindu-l la mână, iar acesta nu a mai putut să scrie niciodată. A fost sfârșitul unei relații scurte, dar intense… și mai ales furtunoase. „Nu iubesc femeile: iubirea trebuie redescoperită, asta-i ştiut. Femeile nu pot râvni decât la o situaţie sigură. Situaţia asta o dată câştigată, inima şi frumuseţea sunt puse deoparte; nu rămâne decât dispreţul rece, din care se hrăneşte căsătoria, în ziua de azi. Sau văd femei, purtând semnul fericirii; dintre acestea aş fi putut face bune camarade, mistuite mai întâi de brute simţitoare, ca nişte ruguri”. (Rimbaud, Un răstimp în infern, Deliruri: Fecioara nebună, aprilie 1873).

3. Vladimir Nabokov și Edmund Wilson. Și ei au fost la început prieteni… Nabokov și prietenul său foarte bun, Edmund Wilson s-au certat și nu și-au mai vorbit ani de zile. Mărul discordiei? O traducere! Se pare că Vladimir Nabokov, traducând „Evghenii Oneghin”, scris de Pușkin, a reușit să-și supere prietenul, folosind unele fraze. Reacția lui Wilson a fost una similară unui critic acid și neiertător. Acesta a fost de părere că traducerea este mai mult decât puerilă, fără culoare, fără sens. Ca răspuns la referirile acide ale lui Wilson, Nabokov a spus că prietenul său are un vocabular format din mai puțin de șase sute de cuvinte. „Literatura, literatura adevărată, nu trebuie să fie înghiţită precum o poţiune ce poate fi bună pentru inimă sau creier – creierul, acest stomac al literaturii. Literatura trebuie să fie luată şi ruptă în bucăţele, ruptă în părţi, zdrobită – apoi izul său frumos va fi mirosit în căuşul palmei, va fi mestecată şi rostogolită cu limba cu deliciu, apoi şi numai apoi, savoarea sa rară va fi apreciată la adevărata sa valoare şi părţile rupte şi zdrobite se vor contopi iarăşi laolaltă în mintea ta şi îţi vor dezvălui o unitate la care ai contribuit cumva cu propriul tău sânge”, precizează Vladimir Nabokov în „Prelegeri despre literatura rusă”.

4. Ernest Hemingway și F. Scott Fitzgerald. Totul a început cu o prietenie sinceră, bazată pe respect și loialitate… dar apoi, relația dintre cei doi scriitori americani interbelici s-a transformat într-o adevărată situație conflictuală. Se pare că sâmburele divergențelor a fost consumul de alcool, dar și setea de bani și de succes. În 1925, anul în care s-au cunoscut, Ernest Hemingway era încă un scriitor relativ necunoscut, iar F. Scott Fitzgerald tocmai publicase celebrul roman „Marele Gatsby”. Familiarizat cu ideea de succes, Fitzgerald avea un stil de viață extravagant, abundent în vicii, cu care prietenul său, Hemingway nu a putut ține pasul. Diferența de viziune asupra vieții a dus la scindarea acestei celebre prietenii. „Nu judecaţi oamenii după cei cu care se adună. Nu uitaţi că Iuda avea amici ireproşabili”, spune Ernest Hemingway.

5. Garcia Marquez și Mario Vargas Llosa. La început a fost respectul și prietenia. După o prietenie sinceră și aparent solidă, de peste zece ani, cei doi scriitori sud-americani au ajuns la un conflict atât de grav, încât a degenerat într-un episod de violență fizică. Prezenți la premiera unui film, Marquez l-a lovit pe Llosa cu pumnul în față, în văzut tuturor. Au existat voci care au susținut că divergențele apărute între ei erau de ordin politic, însă alții spun că mărul discordiei a fost o femeie. Aflat în culmea succesului, Llosa a avut o relație extraconjugală cu o stewardesă, iar Patricia, soția sa, a căutat consolare în brațele lui Marquez. De aici până la izbucnirea unui mare conflict, n-a mai fost decât un pas… unul care a trecut peste cei zece ani de prietenie sinceră. Chiar dacă presa aflată la evenimentul unde s-a produs incidentul a cerut explicații pentru ceea ce se întâmplase, niciunul dintre cei doi nu au fost dispuși să vorbească. „Nu merită să plângi pentru nimeni, iar cei care merită nu te vor face să plângi” – spune Gabriel Garcia Marquez într-una din cărțile sale.

 Sursă imagine: pixabay.com