„Pause” to reality

„Pause” to reality

    Există seri şi seri în care pur şi simplu simţim nevoia de a vedea altceva decât  realitatea şi obiectivul. Adevărul este că realitatea nu este mereu ceea ce ne şi dorim să fie. Uneori avem nevoie de un buton de stop/pauză prin care să-i atenuăm efectele. Poate că nu am avut o zi bună la muncă sau la şcoală, poate că dispoziţia ne joacă feste, cert este că în anumite zile vrem să spunem nu tuturor şi să ne spunem da nouă înşine. Acel da se poate concretiza în ce vrem noi, în cazul meu a fost un film la întâmplare din ghidul tv. Alegerea a fost una dificilă, erau trei opţiuni la număr, ştiam ce se petrecea fiindcă am citit cărţile ori am auzit părerile prietenilor şi am vrut să le văd pe toate. Nu spun ce am ales fiindcă aş face o discriminare, aşa că optez pentru situaţia mai uşoară: prezint ce anume poate fi vizionat în zilele monotone şi friguroase când vrem să trăim puţin doar pentru propria persoană.

    1.The Great Gatsby (2013)-recenzie

   Un film pur şi simplu extraordinar prin decorurile sale, actorii aleşi, îmbrăcămintea, reuşita în a capta o zi din VISUL AMERICAN. Nu demult am citit cartea şi pot spune fără doar şi poate că regizorul a urmat întocmai firul narativ al volumului. Directorul şi scenaristul Baz Luhrmann, împreună cu Craig Pearce sunt cei care au adus filmul la viaţă. În rolurile lui Jay Gatsby, Nick Carrawey şi Daisy au jucat Leonardo DiCaprio, Tobey Maguire şi Carey Mulligan. Producţia a câştigat două oscaruri.

   În fond, ce anume se petrece în acest film? Se prezintă o privire asupra unei poveşti. Nick este cel care decide să se mute în New York pentru a învăţa arta speculaţiilor la bursă. Doreşte să înveţe cât mai multe pentru a deveni cineva în societate. Nu se aşteaptă să dea peste o enigmă: vecinul său care trăieşte într-un palat în comparaţie cu mica casă a lui Nick. Cel din urmă va fi invitat la una dintre petrecerile faimosului miliardar şi i se va crea o nouă idee în minte: să descopere cine este acest Jay Gatsby pe care unii îl vorbesc de bine, iar alţii de rău. Timpul trece, Nick ajunge să cunoască, sau cel puţin aşa s-ar crede, părţi din acesta, cea mai evidentă fiind iubirea pe care o poartă verişoarei lui Nick, Daisy.

   Cel mai impresionant moment din punctul meu de vedere este finalul, când se arată că banii nu vor putea aduce niciodată fericirea, că în vremuri tulburi doar un adevărat prieten îţi va fi alături, chiar şi în…moarte.

     2. Interview with the Vampire: The Vampire Chronicles(1994)

    Sper să nu vi se pară mult prea vechi acest film, dar adevărul este că mie mi s-a părut o capodoperă din cauza mesajului pe care îl transmite şi anume că trebuie să ne trăim viaţa din plin, să iubim, să urâm, să fim curajoşi ori temători şi să facem ceea ce ne dorim până nu e prea târziu. Perenitatea vieţii este un aspect secundar ascuns în umbra poveştii pe care are să o spună în cadrul unui interviu un vampir care…a trecut prin mult prea multe şi ar dori ca mortalitatea să îl răpună. În acest film au jucat unele dintre cele mai cunoscute nume ale cinematografiei şi anume Bradd  Pitt, Tom Cruise, Kirsten Dunst şi Antonio Banderas. Lucrarea urmăreşte cuvintele autoarei Anne Rice din volumul scris de aceasta.

    Personajul principal este Louis (Brad Pitt), iniţial un om cu totul şi cu totul obişnuit, dar care va fi transformat în vampir de către Lestat(Tom Cruise), un adevărat iubitor al propiului sine şi necruţător de-a dreptul. Louis devine un fel de vegetarian al acelui clan, nedorind să bea sângele oamenilor, preferându-l pe al animalelor. El o va salva pe micuţa Claudia de ciumă, o transformă în vampir fără a-şi da seama de consecinţele devastatoare pe care acest lucru îl va avea asupra acesteia. Anii, secolele trec, ea nu îmbătrâneşte, nu se dezvoltă fizic motiv pentru care ajunge să se urască pe sine. Lestat încearcă să îi controleze pe cei doi copiii ai săi, dar eşuează lamentabil. Ce are să se petreacă vă las pe voi cinefili şi pe voi dragi cititori să aflaţi…

    Ce m-a atras fără dar şi poate la acest film au fost jocul actoricesc, decorurile, povestea în sine care relevă că nu ar trebui să ne dorim imposibilul, ci ar trebui să manevrăm posibilul în favoarea noastră.

    3. Titanic(1997)

    Genurile filmului sunt dramă şi dragoste. Am auzit că a provocat multe lacrimi de-a lungul anilor în rândul cinefililor, dar…se pare că nu emoţionează atât de tare pe toţi. Se pare că eu am fost imună. M-am cam pierdut în detalii, în replicile iscusite ale personajelor, în arhitectura acelui gigantic vas care găzduia trei lumi pe o singură bucată de lemn: lumea înstărită de pe puntea de sus, lumea de jos şi lucrătorii. În acest loc se va naşte povestea de dragoste a doi tineri, unul pictor desăvârşit, dar falit – Jack – alta, o femeie bogată care urmează să se căsătorească din interes. Ambii vor o schimbare în lume. Se vor împrieteni, se vor salva de micile neajunsuri, dar…soarta până la urmă îi lasă pradă unei întunecimi de vise. Rămâne de vizionat…

…şi aşa…ora ceaiului a luat sfârşit…apăsăm „PLAY TO LIFE”…

Surse imagini: pinterest.com