Dragostea e scrisă în semne, de Kate Clayborn – Editura Litera – recenzie

Dragostea e scrisă în semne

Kate Clayborn

Titlu Original: Love Lettering

Traducător: Simona Tatu

Editura: Litera

Colecție: Blue Moon

Nr. pagini: 352

An apariție: 2020

Gen: romance

Meg este o caligrafă talentată, cunoscută ca Planificatoarea din Park Slope. Ea concepe și desenează jurnale, invitații și mici opere de artă pentru elita new-yorkeză, dar mai are și un alt dar: înțelege semne pe care alții le trec cu vederea. De exemplu, când a stat față în față cu Reid și frumoasa lui logodnică, și-a dat seama că mariajul lor nu avea să dureze. E adevărat că nu prea s-a comportat ca o profesionistă când a ascuns un mesaj în programul lor pentru nuntă, dar era sigură că nu-l va descoperi nimeni. Nu avea de unde să știe cât de atent și obsedat de modele matematice era Reid.

După un an, Reid o găsește pe Meg în magazinul ei și vine să o întrebe de unde a știut că viitorul lui, atât de atent planificat, se prăvălise ca un castel de nisip. Meg, însă, are de terminat o lucrare, de salvat o prietenie care este în pericol și mai suferă și de un blocaj artistic, așa că nu prea are vreme pentru întrebările lui Reid – decât dacă el este de acord să o ajute să-și recapete inspirația.

Mergând prin New York în căutare de semne, cei doi își deschid sufletele și povestesc despre viață, muncă și regrete, încercând să ignore sentimentele care înfloresc între ei. Oricât de diferiți ar fi cei doi, semnele sunt clare – irezistibile, indiscutabile și prezente în toate mesajele pe care și le trimit unul altuia.

    Cartea aceasta mi-a atras atenția încă de când cei de la Editura Litera i-au anunțat apariția, însă recenziile contradictorii, care au început să curgă în online, m-au cam debusolat. Totuși, curiozitatea nu mi-a dat pace, iar conștiința m-a îndemnat să citesc cartea, ca să-mi fac propria părere, așa că atunci când am văzut-o pe Cartepedia, nu am mai stat pe gânduri și am înhățat-o. Însă, ceea ce am descoperit între file m-a cam dezamăgit. Din afară mi s-a părut tare frumoasă – coperta îmbietoare, sinopsis captivant, dar conținutul a strălucit prin lipsă de acțiune, povestea de dragoste putin plictisitoare, personajele principale destul de scorțoase, sobre, mult prea politicoase, replicile dintre ei parcă păreau desprinse din cărțile lui Jane Austen.

    În prima parte a cărții, Meg mi-a dat impresia că era incapabilă de reacționeze, ba chiar încerca din răsputeri să-și ascundă sentimentele, iar dorința ei de a căuta compania lui Reed, a venit mai degrabă pe fondul  senzației că ,,o strângea durerea singurătății, a nostalgiei”. La rândul lui, Reed rostea cuvintele inexpresiv. Părea sobru, reținut, gol, plat, nici urmă de furie sau de amuzament. Se vedea clar că nu era foarte comunicativ, dar excela la capitolul onestitate – onest până la sacrificiu, în defavoarea lui. În  defavoarea oamenilor din jurul lui.

    Din fericire, lucrurile s-au schimbat pe parcurs. Povestea a devenit ceva mai interesantă din momentul în care cei doi protagoniști au ajuns să se apropie din ce în ce mai mult, iar destăinuirile făcute de ei, m-au determinat să încep să-i simpatizez. Însă, ceea ce mi s-a părut captivant și, totodată, original la povestea de față, a fost acea căutare de semne, mergând prin New Nork, un joc care o va ajuta pe Meg să scape de blocajul artistic, iar pe Reed îl va determina să vadă cu alți ochi orașul pe care ajunsese să îl urască.

,,- Nu oraşul e de vină, spun din nou. Ci felul în care se comportă oamenii. Nu toată lumea spune tot timpul exact ceea ce gândeşte în cel mai direct mod posibil. Oamenii trebuie să se poarte amabil cu nesuferiții de la serviciu ca să nu fie concediați. Sau trebuie să facă o grimasă și să îndure când un membru al familiei are un comportament grosolan ca să nu înrăutățească situația. Sau trebuie să inghită comportamentul enervant al unui prieten pentru că, per ansamblu, relația nu e chiar atât de rea. Oamenii încearcă doar să… încearcă să se protejeze.”

   Meg Mackworth, cunoscută ca Planificatoarea din Park Slope, proiectează agende și jurnale cu design personalizat și calendare de birou. Obișnuia cândva să deseneze invitații pentru nuntă, dar a renunțat la această afacere după ce a ales să nu se comporte ca o profesionistă, ascunzând un mesaj codat în programul de nuntă al cuplului Reed și Avery.

,,- Eu ascund anumite lucruri. Sentimentele care mă încearcă în legătură cu situațiile prin care trec eu sau oamenii dragi mie. Le ascund în literele pe care le desenez sau le camuflez atunci când vorbesc despre starea vremii sau Frisbee sau orice alt subiect de umplutură…”

    Treaba este că ea înțelege semnele pe care alții le trec cu vedere. Literele îi spun adevăruri despre alți oameni, iar Reid Sutherland este – a fost – unul dintre acei oameni. Chipul lui îmi revine adesea în memorie, deşi a trecut mai bine de un an de când l-a văzut pentru prima și ultima oară, când a petrecut probabil în total patruzeci şi cinci de minute în prezența să taciturnă și sumbră. A fost suficient să îi vadă împreună pe cei doi logodnici ca să-și dea seama că mariajul lor va eșua. El era într-un fel absent, chiar dacă, în cele din urmă, a venit la ultima lor întălnire. Părea foarte nefericit și, logodnica părea la fel. Atunci i-a venit ideea să ascundă un mesaj de avertizare în programul lor de nuntă, care sugera că mariajul ar fi „o greşeală”, fără să se gândească vreo clipă că mesajul codat va fi descifrat destul de ușor de Reed, iar nunta nu a mai avut loc niciodată.

    Un an mai tărziu, Reed își face apariția la magazinul unde lucrează Meg, cu gândul să o întrebe de unde a știut că mariajul lui va eșua. De altfel, bărbatul se simte și acum vinovat că i-a distrus viața fostei sale logodnice – relația, situația locativă cu siguranță, slujba, posibil prieteniile – așa că are de gând să se mute din New York, până la sfârșitul verii.

,,- Este o tipă de treabă. Tin la ea ca la o prietenă. Dar aparținem unor lumi diferite, bănuiesc. Am crezut o vreme că m-aş putea integra, dar nu eram potriviți unul pentru celălalt. Şi tu ți-ai dat seama de asta, la fel și noi.”

    Meg nu are timp pentru întrebările lui Reed pentru că este foarte prinsă cu un proiect. Termenul limită se apropie și lucrurile nu stau chiar aşa cum vrea ea pentru că are un blocaj și, practic, nu reuşeste să se concentreze la muncă în ultimul timp. În plus, colega ei de cameră și, totodată, cea mai bună prietenă a ei, are de gând se să mute cu un tip cu care iese de câteva luni. Totuși, o idee îi străfulgeră prin minte. Să-i trimită lui Reid Sutherland un e-mail și să-l întrebe dacă vrea să facă parte din planul ei, acela de a merge împreună prin New York în căutare de semne.

    Reed acceptă să îi țină companie după ce Meg îi spune că are nevoie de ajutorul lui, pentru că se pricepe la numere (el e analist cantitativ, face modele matematice pentru investiții, se ocupă cu managementul riscului, numere, coduri). Dacă la început lucrurile nu evoluează bine între cei doi – bărbatul o provoacă, insistă și tot insistă până când situația scapă de sub control, ajungând să o enerveze la culme pe Meg, puțin cate puțin, ei ajung să-și deschidă sufletele, să se împrietenească, ba chiar să devină iubiți.

    Lucrurile încep să se complice din momentul în care cei doi se întâlnesc din întâmplare cu fosta logodnică a lui Reed. Dacă femeia nu pare deranjată de faptul că fostul logodnic era în compania celei care i-a desenat invitațiile pentru  nunta care nu a mai avut loc niciodată, nu același lucru se poate spune despre Reed. Acesta arată cât se poate de disperat. Care să fie cauza? Oare mai simte ceva pentru fosta logodnică? În urma unui scandal în care Reed este implicat, apar vorbe, precum că, el s-ar fi s-a opus deciziei lui Avery de a anula căsătoria, mergând până într-acolo încât să acuze anumite persoane că i-a sabotat relația. Să fie oare adevărat? Citiți cartea și veți primi răspunsul!

    ,,Dragostea e scrisă în semne” – o carte despre prietenie, despre găsirea iubirii în cele mai neașteptate locuri, dar și despre încredere, atât în tine, cât și în toate semnele din jurul tău.

Carte isponibilă pe Cartepedia.ro

Recenzii cărți