Fără scăpare – Mark Billingham – Editura Niculescu – recenzie

Fără scăpare – Mark Billingham – Editura Niculescu – recenzie

by -
2
Fără scăpare - Mark Billingham - Editura Niculescu - recenzie

Fără scăpare – Mark Billingham – Editura Niculescu – recenzie

Titlu: Fără scăpare
Titlu original: Rabbit Hole
Autor: Mark Billingham
Traducere: Timea Kovacs
Editura Niculescu
Număr pagini: 392
Anul apariţiei: 2023

  “Când un tânăr este ucis într-un spital de psihiatrie, acuzațiile încep să curgă pe bandă rulantă. A fost unul dintre pacienți? Un membru al personalului? Sau a intrat cineva din afară? Detectivul Alice Armitage e pe urmele ucigașului. Singura problemă este că și Alice este pacientă.

  Mi s-au părut interesante titlul, coperta, dar mai ales motto-ul, un vers dintr-un cântec al lui Bob Dylan: “Spui adevărul doar atunci când porți o mască”.

  Cam așa este și ajungi la concluzia asta citind cartea. Totul se petrece la un spital de psihiatrie. Povestea este spusă de Alice Armitage, unul dintre pacienți, care pretinde că a fost ofițer de poliție, chiar are câțiva prieteni acolo, pe care-i va contacta la un moment dat.

   Dar oare într-adevăr a fost polițistă? Vom vedea….

   Și avem grupul de pacienți permanenți, Kevin, Shaun, Graham, Lauren, Donna, Lucy, Ilias, și grupul de medici și asistenti, printre ei Debbie, Marcus, Malaika, Femi, și doctorul Bakshi, care sunt pomeniți mai mult.

  Alice descrie în povestea ei cu acuratețe orele unei zile petrecute în spital, rutina meselor, a tratamentelor, a programului de seară. Uneori, dacă bolnavul era cooperant, avea minute petrecute în curte sub supraveghere. Unii încercau să introducă și droguri, dar erau atât de controlați încât sfârșeau prin a fi prinși. Dar fiecare greșală conta și erau puncte minus în evaluarea săptămânală făcută de doctori.

   De fapt asistenții stăteau tot timpul cu ochii pe bolnavi, în sala de mese, în sala de recreere, să-și ia medicamentele, să respecte regulile. Singurul moment când pacientul putea fi singur era la culcare, când puteau să-și închidă ușile.

   Autorul îi descrie pe toți cu rutina și cu problemele lor, cu modul de manifestare al bolii sau cu reacțiile la atitudinea personalului medical sau al celorlalți pacienți.

   Moartea brutală a lui Kevin, unul dintre pacienţi, și medicamentele găsite în camera lui, aduc în incintă poliția care începe cercetările.

   Alice face propriile ei cercetări, pretinzând că este polițist, cerând anumite indicii de la alți “colegi”. Dar oare este cu adevărat sau e doar fantezia ei?!!!!

  Totuși este vizitată de un polițist Tim Bansky, și este obsedată tot timpul de modul cum a murit Johnno, despre care susține că a fost partenerul ei.

  Mai mult, polițiștii care vin în spital să cerceteze, par a-i acccepta spusele și a-i cunoaște povestea. Moartea asistentei Debbie va aduce în final clarificările, va dezvălui vinovatul și vom afla toată povestea sordidă.

   Până la final ne vor rămâne întrebările:

   A fost sau nu Alice polițistă? A fost sau nu Johnno partenerul ei? Ce-i va spune Tim Bansky? Ce se va întâmpla cu protagoniștii?

   Sigur că veți afla totul citind cartea.

   Autorul declara că a vrut ca romanul să fie un omagiu adus medicilor și asistenților care s-au luptat cu pandemia.

  Pentru mine cartea a fost destul de greu de citit, mi s-a părut statică, pe alocuri plictisitoare și obositoare. Prea mult din viața spitalului, prea mult despre pacienți, prea mult din tot!!!

   Dar pentru alți cititori va părea atractivă, mai ales dacă sunt interesați de psihologie.

   Eu voi încheia cu întrebarea cărții: “Polițist. Pacient. Criminal. Cine este Alice?

blog tour

Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului: Fără scăpare

Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:

Anca și cărțile  

Fata cu cartea  

Analogii, Antologii 

Ciobanul de Azi 

Cărțile mele 

Citește-mi-l

Falled 

Biblioteca lui Liviu

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

2 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.