Gladivs. Crimă la Colosseum – Dănuț Ungureanu, Marian Truță – recenzie

Titlu: Gladivs. Crimă la Colosseum
Autor: Dănuț Ungureanu, Marian Truță
Editura: CRIME SCENE PRESS
Nr. pagini 217
An apariție: 2023

  “Nimic nu prevestise întâmplările ce tulbură existența ștearsă a fostului soldat, în Roma primului veac după Hristos. Pe neașteptate, războinicul de odinioară, silit să-și accepte ratarea ca slujbaș al cohortei urbane, e prins în păienjenișul intrigilor ce amenință Imperiul.
  Un roman captivant, al misterelor și surprizelor. O poveste fascinantă, mustind de suspans și pitoresc.”

 “Încă un roman care demonstrează că poveștile cu criminali și anchetatori au fost actuale în toate timpurile.”( George Arion)

  Trebuie să recunosc că nu am prea citit cărți scrise de cei doi autori, pentru că nu sunt fan nici fantasy nici science fiction. Așa că am fost cu atât mai curioasă să văd cum a ieșit această poveste și am avut o surpriză plăcută.
M-a mirat și că au ales să-și plaseze povestea în vremuri foarte vechi, pe timpul Imperiului Roman și al luptelor cu gladiatori. Dar pe urmă povestea m-a prins.

  Totul se derulează prin ochii povestitorului Gladius, personajul principal, și prin scrisorile schimbate între el și preceptorul său, care și-a pus amprenta asupra vieții și educației lui.
Gladius ne povestește despre anii copilăriei petrecute în casa familiei, tatăl un negustor bogat, mama de vită nobilă, despre sclavul german care l-a învățat să lupte. Mama încercase, fără rezultat, să-l învețe carte, așa că este trimis la Roma, la un unchi, în casa căruia trebuia “să capete o educație”. Așa va începe prietenia lui cu venerabilul preceptor, care s-a chinuit să-l învețe carte și să-l educe.

  Va ajunge sergent în a II-a Cohortă Urbană, va participa la război în Siria și Palestina, dar rănit la genunchi, va trebui să părăsească Legiunea și să se angajeze ca ofițer de instrucție și cercetare. Lumea îl recunoștea după porecla Gladius, și-l respecta pentru luptele la care luase parte sub flamura unui ilustru commandant.
Povestea ne vorbește despre rutina lui zilnică, locuința, prietenii pe care îi are, dar mai ales despre talentul său de-a descâlci enigmele.
Într-o dimineață, mergând spre birou, pe drumul ce trecea pe lângă Amfiteatru-Colosseum, care se află în construcție, vede că vigilii (polițiștii de azi) cercetau un cadavru. Curios din fire se implică, mai ales că observă imediat că, deși îmbrăcat ca un muncitor, leșul aparținea unui tânăr de familie bună.
Preia cercetarea, determinat și de dispariția unuia dintre soldații, pe care-i trimisese să stea de vorbă cu locuitorii din zonă. Apelează la medicul legist, prieten cu el, să urgenteze autopsia, apoi la un desenator renumit, să încerce să reconstituie chipul distrus al mortului.

  Așa află că victima avea un tatuaj ciudat la subraț, că avea nisip de flori sub unghii, că nu murise la locul presupusei căderi, și în final că este fiul unui om de vaza din Imperiu.
Tatăl lui era senator, avea fabrică de papyrus și depozite de grâu în Alexandira pe care le administra fiul său, care ar fi trebuit să revină din Egipt. Mama era o verișoară îndepărtată a lui Gladius, de fapt în casa tatălui ei crescuse și el. Și începe cercetările care-l duc în port la Ostia, apoi la casa senatorului și a unor prieteni de-ai lui. Este urmărit, atacat, aproape ucis, dar reușește să scape și să pună lucrurile cap la cap, în final descoperind un complot și salvând chiar viața împăratului.

  În ce era implicat tânărul ucis? Cine l-a omorât pe tânăr? De ce ? Cine l-a urmărit și atacat pe Gladius? Cum îl salvează pe împărat? Ce se întâmplă cu protagoniștii?

  Citiți romanul și veți afla.
Este interesant pentru că autorii descriu cu acuratețe epoca, obiceiurile, ritualurile, chiar și limbajul este cel folosit în acele timpuri.
Iar Gladius este hotărât, încăpățânat, inteligent, cu o minte analitică și deductivă, cu un dar aparte de-a citi și lega indiciile și faptele între ele.
M-a dus cu gândul la modul de-a rezolva crimele (sigur în altă epocă) al detectivului Hercule Poirot, din romanele Agathei Christie. O să vă placă sunt sigură.

  Iată și câteva păreri avizate:

“Supra-poveste sugerată din povești scrise, para-narațiune și meta-discurs, iată ce ne aduc spre înțelegere cei doi scriitori care se completează, fuzionează chiar, până la a deveni un autor. Ei sunt structural complementari, ceea ce face ansamblul să fie atât de organic legat.”( Cătălin Badea-Gheracostea)

“Povestirile celor doi au fie umor, fie speculează uluitor, fie, cel mai adesea, au din amandoua… Ce ne-a făcut să visam e misterul, adevărul dosit sub miile de perdele de fum ale cunoașterii, speculația… “( Florin Chirculescu)

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti

Recenzii cărți