Gradina de vară de Paullina Simons - Editura Epica - recenzie

Gradina de vară, de Paullina Simons – Editura Epica – recenzie

Gradina de vară
Paullina Simons 
THE  SUMMER  GARDEN
Traducere: Iris-Manuela Anghel
Editura EPICA – București 2020
Pagini 972

  Paullina Simons s-a născut în Sankt Petersburg și la vârsta de zece ani a emigrat în Statele Unite împreună cu familia ei. A absolvit Științe Politice la Universitatea din Kansas și a lucrat ca jurnalistă în domeniul financiar și traducătoare. Pe lângă bine-cunoscuta sa trilogie, Călărețul de aramă, multe dintre romanele Paullinei au dobândit popularitate internațională, ajungând pe listele celor mai vândute cărți în numeroase țări. În prezent, Paullina și soțul ei locuiesc în Long Island, New York, și au patru copii, una dintre fete purtând numele eroinei din Călărețul de aramă, Tatiana.

Ultimul volum al trilogiei Călărețul de aramă 
O epopee magistral zugrăvită, un adevărat regal literar, unic și răvășitor, care cuprinde două treimi din secolul XX și se întinde pe trei continente

Totul a început cu povestea de dragoste dintre Tatiana și Alexander în Leningradul sfâșiat de război. Acum, destinul lor se împlinește în țara tuturor posibilităților – sau așa pare…

 Tatiana și Alexander au trăit toate experiențele îngrozitoare ale secolului XX. După ani de despărțire, au reușit să-și împletească din nou destinele în America, tărâmul visurilor lor. Îl au pe Anthony, încununarea dragostei lor, o dragoste ce s-a dovedit mai puternică decât năpasta pogorâta asupra întregii omeniri. Dar se simt străini. Într-o lume dominată de teamă și neîncredere, sub norii amenințători ai Războiului Rece, forțe malefice le pun soarta în pericol. Vor reuși oare să-și croiască o nouă viață și să-și găsească fericirea în acest nou Tărâm al Făgăduinței? Sau fantomele trecutului le vor spulbera speranțele, înnegurând până și destinul primului lor născut?”

  Al treilea volum scris de  autoarea Paullina Simons duce mai departe saga Tatianei și a lui Alexander.  Aș fi zis că după război, lagăre, chinuri și aducerea lui Alexander acasă nu mai este nimic de povestit.

Dar m-am înșelat !

  Primul volum se axează pe povestea de dragoste a doi tineri, a vieții duse în perioada tulbure a războiului și a eforturilor de supraviețuire. Și asta  pe fondul unui  tăvălug care distruge totul în cale.

  Al doilea volum ne vorbește mai mult despre Alexander, luptele la care participă, umilirea suferită din cauza rușilor, lagăre, întâlnirea cu Pașa (fratele Tatianei pe care-l crezuseră mort) și apoi pierderea lui, despre cruzimea rușilor și în final salvarea lui de către Tatiana.

  În perioada de chinuri din lagăr, din cauza bătăilor  crunte, suferite de la cei în mijlocul cărora crescuse, el își amintește de părinții săi, de crezul acestora în comunism, crez  pentru care își părăsiseră țara, dezrădacinând un copil și obligându-l să crească într-un loc care nu i-a acceptat niciodată, crez care le adusese moartea din partea celor pe care-i considerau “tovarăși”.

Și urmează viața în America!

  Aici Tatiana reușise să primească cetățenia, aici îl născuse pe Anthony, cumpărase  un teren imens în Arizona, și-l adusese în final pe Alexander, reușind să-i rezolve și actele.

  Deși i se spusese că Alexander va trebui să se prezinte la o comisie, lucru care părea o formalitate,Tatiana e prea speriată de amenințările din Rusia ca să fie de acord.  Nu-i spune nimic lui Alexander și colindă toți trei țara cu o rulotă poposind în diferite locuri.

  Alexander face orice muncă care-i dă posibillitatea să-și întrețină familia. Întâmpină tot felul de situații și greutăți, mai ales că se izbește de răutatea și obtuzitatea oamenilor când îi văd tatuajele, făcute de fapt fără voia lui. Călăii sovietici din lagăr îl tatuaseră ca pedeapsă, pe de-o parte secera și ciocanul, pe de alta crucea și svastica germană.

  Deși Alexander luptase în armata rusă și ajunsese la gradul de maior, primind și cea mai înaltă distincție din stat, poliția secretă îi crede mai mult pe delatori (unii chiar pe care-i considerase prieteni povestindu-le câte ceva), care din diferite motive îl denunță, mințind uneori, dar e suficient.  Alexander  e închis, degradat, apoi trimis să conducă un detașament de pedeapsă, compus din cei considerați dușmani ai poporului, un detașament care deschidea toate luptele pentru că pentru ruși ei nu contau ca oameni, erau pierderi acceptate. Cu ultimii oameni se predase nemților care-i închiseseră în lagăr, dar când rușii ajung acolo în loc să-i  elibereze îi duc în alt lagăr judecându-i și chinuindu-i, pentru că după ideile  poliției sovietice predarea echivala cu o dezertare și era interzisă, mai bine moartea.

  Doar că cei care-l cunoșteau acum în America judecau la suprafață, pentru că nu știau toată povestea și Alexander, crescut în spiritul rusesc, era  secretos  cu viața lui.

Relația lor devine tensionată și Alexander, sătul de rătăcit, află în final că este căutat.

  Este exact perioada cînd în structurile diferitelor agenții sunt descoperiți spioni ruși, uneori în posturi cheie și funcții înalte. Comisia îl audiază, Alexander vorbește deschis, cu sinceritate, trecând de examinare și de toate capcanele. Mai mult, armata îl ia în rândurile ei ca ofițer în rezervă, cu obligativitatea de-a lucra două zile pe săptămână. Aveau nevoie de un bun strateg, care cunoștea modul de gândire și de luptă al rușilor, și care putea să traducă cu acuratețe toate documentele.  În cele două zile, de obicei în weekend, fie traducea, fie antrena recruți, sigur antrenându-se și el în continuare.

În rest lucra în construcții, se stabiliseră pe terenul lor, cumpăraseră o casă modulară, și începeau să se înțeleagă mai bine.

Dar greul de-abia urma!

  Nu era ușor pentru nici unul dintre ei. Se căsătoriseră  foarte tineri, trăiseră mai mult războiul decât viața în doi, aveau și un copil, așa că se adaptaseră destul  de greu, nu numai unul cu altul, dar și într-o țară ale cărei valori spirituale și chiar morale erau total diferite de cele din țara în care crescuseră.

  Alexandru, la lucru, intră într-o gașcă, nu-și dă seama la început de cât de mizerabilă  le era gândirea și comportarea până ce Tatiana este aproape violată de unul dintre muncitori și el îl ucide. Parcă trezit din nebunia lui, Alexandru își deschide  propria firma de construcții,Tatiana se angajase la spital ca  asistentă. Deși firma merge foarte bine ea nu vrea să renunțe la lucru și este numită asistentă șefă.

  Fiecare îl caută în celălalt pe cel din tinerețe, dar până la urmă cu toate tentațiile inerente, reușesc să țină drumul drept și să se regăsească. Își continuă viața, mai au doi băieți și o fată, își constrruiesc casa visată.

  Fiul lor mai mare Anthony, acum matur, este un tip sobru și introvertit, care din păcate asistase la toată perioada de frământare și maturizare a părinților lui. În fond la cât de tineri au fost când l-au avut pe el poți spune că au crescut toți trei. Anthony alege armata, academia, apoi plecarea în Vietnam, unde la un moment dat este dat dispărut.

Dar Alexander și oamenii de sub comanda lui Anthony îl găsesc.

Cum a ajuns să dispară?

Ce s-a întâmplat în Vietnam?

Cum reușește Alexander să-l gasesasca și să-l salveze?

Veți vedea citind cartea.

  Romanul are inserate flashuri cu întâmplări și oameni din copilăria Tatianei, care ne ajută să înțelegem mai bine tăria și felul ei de-a fi.

  Povestea curge până la intrarea în mileniul următor, vorba basmelor “din poveste mult mai este”

  Aflăm ce au făcut copiii lor, ce cariere au urmat, ce familii și-au întemeiat, câți nepoți au, cum curge viața lor.

  Casa lor era așa cum își doriseră,un loc în care se întâlneau la evenimente, și nu numai, toți membrii familiei, cu toate lucrurile bune sau rele și problemele lor, un loc de sărbătoare și împlinire a sufletelor.

  Un loc unde Tatiana și Alexander își făcuseră propria “Grădină de Vară”,în amintirea celei din Leningrad în care își marturisiseră prima dată dragostea.

Gândul îi fuge lui Alexander spre zări de mult apuse. Revede oceane îndepărtate, deșertul copilăriei, destinul iluzoriu, o fată ce stă pe o bancă.  Văzând-o, intuise că toată viața avea să i se schimbe. Se hotărâse așadar să traverseze strada.

Și s-o urmeze. Căci va da sens vieții sale. Îl va salva. Da, trebuia să traverseze strada”

  Nu vă pot spune mai multe, sunt aproape 1000 de pagini, trebuie neapărat să citiți cartea și întreaga poveste a celor doi protagoniști.

  Nu veți afla doar o poveste de dragoste sau saga unei familii, ci  veți și traversa o epocă întinsă de la războiul mondial (și chiar puțin mai înainte) până în zilele noastre.

  Romanul redă cu acuratețe războiul, atitudinea combatanților din toate taberele, comportarea rușilor față de dușmani, dar și față de proprii oameni, reacția americanilor care nu știau și nu înțeleseseră multe din cele întâmplate, implicarea acestora în războiul din Vietnam.

  Veți găsi o mulțime de povești de viață, de luptă cu greutățile, de renunțare, dar și multă dragoste, înțelegere și speranță.

 Vă recomand din tot sufletul  trilogia Paullinei Simons, pentru că așa cum spune și Barry Forshaw, Amazon, despre “Călărețul de Aramă”

  “Este greu să ignori povestea de dragoste inserată într-o narațiune cu adevărat grandioasă. Romanul “Pe aripile vântului” al lui Margaret Mitchell rămâne prototipul acestui gen literar, în care “Război și pace” al lui Tolstoi culege elogiile literare… Se observă repede că autoarea de origine rusă Paullina Simons stăpânește acest gen de saga romantică… Ea poate să facă demonstrații puternice despre trăinicia spiritului uman, dar niciodată în detrimentul pasajelor descriptive pline de strălucire, forță și frumusețe. “

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Gradina de vară de Paullina Simons – Editura Epica – recenzie

 

 

 

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

3 COMMENTS

  1. Felicitari pentru recenzie! Mi-ai trezit interesul in ceea ce priveste aceasta serie. Multumesc!

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.