„Nu-și amintește de nimic cu exactitate, dar bărbații sunt singurele repere ale vieții ei. Fiecărui anotimp, fiecărei aniversări, fiecărui eveniment din viața ei îi corespunde un amant cu chipul neclar. În amnezia ei plutește senzația reconfortantă că a existat de o mie de ori prin intermediul dorinței celorlalți.”

În grădina căpcăunului - Leila Slimani

În grădina căpcăunului, de Leila Slimani – Editura Pandora M(Trei) – recenzie

 În grădina căpcăunului – Leila Slimani

Titlul original: Dans le jardin de l’ogre

Editura: Pandora M

Grupul Editorial TREI

Colecția Literary Fiction, coordonată de Magdalena Mărculescu

Anul aparitiei: 2014, 2018

Traducere din franceză de: Nadine Vlădescu

Număr pagini: 230

Gen: Dramă psihologică

Cotație Goodreads: 3,56

Câștigător al Prix de la Mamounia 2015

„Nici un bărbat n-ar fi îndrăznit să scrie ce a scris Leila Slimani.” – Alain Mabanckou, membru al juriului pentru Prix de la Mamounia

„Manuscrisul a reușit cumva să treacă de cenzori, dar cu siguranță nicio editură din Maroc n-ar fi îndrăznit să-l publice.” – The Irish Times

   „În grădina căpcăunului” este romanul de debut al Leilei Slimani, apărut anul trecut și la noi, după thrillerul psihologic „Cântec lin”. În urmă cu ceva timp, am asistat la lansarea romanului „Cântec lin”, câștigător al Premiului Goncourt, unde am avut ocazia de a o cunoaște personal pe autoare.

   Încă de atunci am fost curioasă să citesc „În grădina căpcăunului”, ce urma să fie tradus și publicat la noi de aceeași editură. Inițial am crezut că și aici avem de a face cu un thriller în stilul „Cântec lin”, mai ales din cauza titlului.

   Ulterior, am constatat că lucrurile nu stau deloc așa, cele două cărți fiind complet diferite. Pot spune că mi-a plăcut mai mult „În grădina căpcăunului” decât „Cântec lin”. Este o poveste îndrăzneață, ce tratează un subiect tabu, mai ales în unele culturi. Un roman profund psihologic, ce se citește foarte ușor, scris într-un stil simplu, cu fraze scurte și concise.

   Aparent, Adèle are o viață perfectă: o slujbă de jurnalist, un soț iubitor, medic de succes, pe nume Richard, un copil, Lucien, o situație materială bună, o prietenă devotată. Totuși, nimic nu este așa cum pare. Adèle este dependentă de sex și asta îi afectează întreaga existență: își minte soțul, inventează tot felul de pretexte pentru aventurile extraconjugale, nu are răbdare cu fiul ei, nu are randament la muncă, vede în fiecare bărbat un potențial amant.

„Nu-și amintește de nimic cu exactitate, dar bărbații sunt singurele repere ale vieții ei. Fiecărui anotimp, fiecărei aniversări, fiecărui eveniment din viața ei îi corespunde un amant cu chipul neclar. În amnezia ei plutește senzația reconfortantă că a existat de o mie de ori prin intermediul dorinței celorlalți.”

„În vagon, Adèle se uită în jur. Un bărbat într-un costum ieftin o observă. Are pantofi cu vârf ascuțit, prost lăcuiți, și mâini păroase. E urât. Ar putea fi potrivit. Ca și studentul care o ține strâns în brațe pe prietena lui, sărutând-o pe gât. Ca și bărbatul în jur de cincizeci de ani care stă în picioare sprijinit de geam și care citește fără să-și ridice ochii spre ea.”

   Cu cât avansăm mai mult, cu atât pătrundem mai mult în universul lui Adèle: aflăm despre problemele ei, ce își au originea în copilărie, despre mama ei neglijentă, ce a făcut-o părtașă la propriile aventuri, ce a abuzat-o emoțional, considerând-o o povară și mai târziu, o rivală. Nici în prezent nu are o relație bună cu mama, aceasta manifestând o atitudine rece.

Mică, ea a fost o povară pentru mama ei, apoi a devenit o rivală, fără să fi existat vreodată între ele un timp pentru tandrețe, pentru blândețe, pentru explicații. Nu știe cu ce să înceapă. Îi e frică să nu fie stângace și să nu facă să sară în aer treizeci de ani de acreală și de amărăciune. Nu vrea să asiste la una dintre crizele de isterie care i-au marcat copilăria, în care mama ei, cu chipul schimonosit și părul răvășit, urla reproșuri către întreaga omenire. Cu un nod în gât, tace.”

   Poate că la început avem tendința de a o judeca, dar pe parcurs, ne convingem că Adèle suferă de o boală, o adicție ca oricare alta. În sufletul ei există un conflict, simțind remușcări și rușine pentru propriul comportament.

„Nu știu dacă poți să înțelegi. Dacă poți să mă crezi. Nu e împotriva ta, Richard, n-a fost niciodată. Te rog să mă crezi. Nu pot să mă abțin. E peste puterile mele.”

„Face ordine în geantă. I se pare că toată lumea o privește. Că tot vagonul își bate joc de panica ei, de obrajii ei în flăcări. Deschide telefonul minuscul cu clapetă și râde văzând primul nume.”

   În timpul uneia dintre întâlnirile ei amoroase, soțul ei suferă un accident și ajunge să fie imobilizat temporar. Cât el e în spital și copilul la bunici, Adèle își pierde orice reper: duce o viață dezorganizată, cu aventuri de o noapte, consum de droguri, mutilări, ba chiar uită de externarea lui Richard.

   Cum minciuna are picioare scurte, acesta află, într-un final, de viața dublă a soției sale, vrea s-o părăsească, dar nu poate, pentru că depinde temporar de îngrijirile ei. Oare să fie numai asta? Sau Richard, la rândul lui, este dependent de Adèle?

   „Viața lor e ca o monedă falsă. El simte pentru el însuși, chiar mai mult decât pentru ea, un dezgust profund. Vede totul cu ochi noi, ochi triști, cu o privire murdară.”

   Ce se întâmplă mai departe, dacă Adèle și Richard se vor despărți sau își vor continua relația, dacă ea se va vindeca sau nu de adicție, veți afla citind cartea. Pot să vă spun doar că finalul este ambiguu și voi cita fără a mă teme de spoilere: „Nu se termină aici, Adèle. Nu, nu se termină aici. Dragostea, ea nu e decât răbdare. O răbdare devotată, încrâncenată, tiranică. O răbdare nerezonabil de optimistă.

Nu am terminat încă.”

Despre autoare:

   Leila Slimani este cea mai tânără autoare femeie care a câștigat premiul Goncourt, adus de „Cântec lin”, carte tradusă și publicată la Editura Pandora M. Născută în 1981, la Rabat, Maroc, Leila a plecat în Franța la vârsta de 17 ani. Specializată în științe politice și studiul mass-mediei, după absolvire a început să lucreze ca jurnalist pentru Jeune Afrique.

   În 2014 a publicat primul roman, „Dans le jardin de l’ogre” („În grădina căpcăunului”), pentru care a câștigat Prix de la Mamounia. În 2016, a primit premiul Goncourt pentru „Chanson douce” („Cântec lin”), romanul fiind nominalizat la Prix Renaudor, Prix Femina, Prix de Flore și Prix Interallié.

Cartea În grădina căpcăunului, de Leila Slimani poate fi comandată de pe site-ul Pandora M

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

recenzii cărţi

 

***Sorina Ciocârlan***Bună! Sunt Sorina și îmi plac cărțile bune. Pun suflet în tot ceea ce îmi place, iar printre pasiunile mele se numără cititul, scrisul, filmele, pisicile, dulciurile. Atunci când „mi se pune pata” pe ceva, indiferent că e carte, film sau opera întreagă a unui autor, sunt de neoprit: fac ce fac și aflu tot despre subiect, îl analizez și îl întorc pe toate părțile. Care sunt subiectele astea, care mă „obsedează”? Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu, Harry Potter, mai nou, Cassandra Clare. Da, pentru că „obsesiile literare” se schimbă, când unele se epuizează, scad în intensitate și apar altele noi. Asta nu înseamnă că dispar de tot, rămân acolo și așteaptă să fie reactivate. Și când sunt reactivate, să te ții!...

15 COMMENTS

  1. Mie mi-a plăcut ,,Cântec lin” și chiar o admir pe Leila Slimani ca femeie de litere și om politic.

    Îți mulțumesc pentru recenzie (chiar voiam să aflu mai multe despre această carte, pe care plănuiesc, de altfel, să o citesc… în franceză poate?!) și te felicit, Sorina!

  2. Eu te consider o eroina, Sorina, fiindca ai putut citi asa ceva si inca sa mai o si suporti pe viu pe asa-zisa autoare, castigatoare a orice doar pe motive politice, fiindca e simbolul magrebienilor care trebuie integrati. 😀

    • Aoleu, si tu acuma! Nu stiu nimic de faza cu politica, dar cartea chiar mi-a placut. La “Cantec lin” da, era loc de mai bine (probabil unde sunt si “specialista” in thrillere :)) ), dar scrie ok. Stilul e fluid, fraze scurte, concise…

    • Leila Slimani lucrează ca reprezentant al lui Emmanuel Macron pentru francofonie 🙂

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.