Introvertit sau selectiv? - Rubrica La vie en noir - literaturapetocuri.ro

Introvertit sau selectiv? – Rubrica La vie en noir

  Dacă ești una dintre persoanele care veșnic tânjesc după prezența altora, care în mod normal nu pot desfășura o activitate fără să se gândească în primul rând pe cine să implice în respectiva acțiune,  poate acest articol o să te deranjeze.

  Adevărul este că nu știm să triem relațiile. Le acceptăm așa cum vin și irosim mult timp cu conversatii lipsite de fond și relevanță.

  Majoritatea dintre noi am rămas blocați la stadiul în care ne este teamă să nu derajam pe cineva sau să nu ne creăm o imagine negativă prin atitudinea noastră, uitând de cele mai multe ori că asumarea unei identități și a unor preferințe face parte din procesul nostru de maturizare.

  În copilărie și adolescență eram dispuși să fim mult mai toleranți față de cei din jurul nostru deoarece nu aveam un sistem de valori după care să ne ghidăm. Ulterior am revenit asupra acestei decizii cu linii de ghidaj ceva mai clare.

  Totuși suntem mai puțin toleranți când vine vorba de cunoștințe sau amici contextuali decât față de persoanele pentru care folosim scuze fale precum „îmi este rudă”, „ne știm din liceu”, „ne întâlneam în parc, zilnic, când scoteam câinele la  plimbare”.

  Ne este jenă să ne prioritizăm timpul nostru propriu și personal de teamă de a nu fi considerați antisociali sau aroganți.

  Petrecem în medie 2000 de ore pe an la locul de muncă unde nu avem decât vag posibilitatea de a tria interacțiunile care ne fac plăcere de cele obligatoriu impuse de mediul de lucru și totuși continuăm să ne supunem aceluiași efort mental și emoțional și când vine vorba de timpul nostru liber.

  Îi lăsăm pe cei din jur să ne dicteze cu cine să ne petrecem ziua de naștere, sărbătorile și uneori concediile. Ne pierdem ore întregi la mese festive cu persoane pe care în mod normal le-am evita dacă le-am zări în treacăt pe stradă. Ne simțim obligați să menținem active legăturile cu rude cu care am copilărit cândva și pe care le sunăm doar de sărbători printre zgomote de fundal cu colinde și țipete de copii, doar ca să uităm complet, două minute mai târziu, despre ce subiect discutasem.

  Decizia de a deveni selectivi și atenți în alegerea persoanelor cu care să ne petrecem timpul, atrage după sine reacții negative. Vom fi considerați aroganți, introvertiți, inadaptați și uneori sălbatici. Faptul că nu vom mai fi dispuși să pierdem timp cu relații superficiale va declanșa bârfe, comentarii răutăcioase și uneori excluderea din grupurile pe care le frecventam.

  Ne pierdem ani din viață încercând să facem anumite relații funcționale deși nu stă în puterea noastră acest lucru. Ne agățăm de false impresii că dacă facem parte din aceeași familie, este de datoria noastră de a depune efort. Că “sângele apă nu se face” și că la nevoie vom apela la aceste rude ca la niște personaje capabile și dornice să ne dea o mână de ajutor, pornind de la aceeași idee, importanța familiei. Deși în momentele cheie, vom apela tot la prietenii și cunoștințele cu care menținem relații strânse și alături de care am depășit anumite impasuri, nu la rudele la care ezităm să răspundem la mesaje când ne caută.

  O idee bună ar fi să nu îi mai judecăm atât de aspru pe cei care aleg calea mai puțin bătătorită și își asumă faptul că nu mai au energie să investească în relațiile disfuncționale cu care s-au luptat ani de zile, căci uneori singura cale de a salva o relație disfuncțională, este aceea de a limita   contactul direct pe cât posibil.

  Să înțelegem că nu toți am avut parte de familii iubitoare și mese îmbelșugate în care cei invitați s-au simțit bucuroși de compania celorlalți.

  Să recunoaștem că uneori doare să ne supunem acelor întâlniri care ne zvârcolesc măruntaiele și ne aduc aminte toate certurile, durerile, abuzurile emoționale la care am fost supuși și ne fac să retrăim stările de singurătate, frustrare, teamă și abandon. Ciuda că în alte familii pare că iarba e mai verde dincolo de gard și senzația constantă de auto-învinovățire resimțită, menită să acopere toate eșecurile relaționale de mai târziu.

  Să acceptăm faptul că fiul sau fiica care evită să te viziteze de sărbători sau te sună doar de ziua de naștere, s-au săturat să tot experimenteze aceleași frustrări și neputințe la fiecare interacțiune. Să ne asumăm faptul că într-o relație vina se împarte la doi și că nu toți sunt dispuși să reia de fiecare dată aceleași scenarii absurde doar de dragul de a păstra tradiția.

Rubrica La vie en noir

Facebook Literatura pe tocuri

Lifestyle

foto credit pexels

Introvertit sau selectiv? – Rubrica La vie en noir – literaturapetocuri.ro

***Dana Nichițelea (Dana)*** – sunt absolventă de studii psiho-sociale, mamă, devoratoare de cărți, pasionată de filme și cești de cafea aromată, îmi plac plimbările lungi și singuratice pe care le alternez cu reuniuni vesele între prieteni dragi, prăjiturile cu ciocolată și diminețile leneșe. Aleg să mă mențin mereu ocupată desfășurând simultan activități diverse. Mă relaxează conversațiile cu persoane lipsite de false pudori, pentru care sarcasmul, ironia si o doză de cinism, nu reprezintă un punct de cotitură. Am debutat în februarie 2020 la Editura Heyday Books, Bacău cu volumul de proză scurtă “Povestea funcționarului care a devenit cuier”, sunt co-autor în cadrul colecţiei de nuvele "Nuanţe de piper şi ciocolată" - Editura Siono, Bucuresti, lansată în septembrie 2020, iar în februarie 2021 am publicat primul meu roman – La răsărit e ceață – Editura Heyday Books, Bacău. Pentru mine, Literatura pe tocuri reprezintă o comunitate de prieteni, un spațiu în care libertatea și curiozitatea se întrepătrund și un nou început alături de oameni pasionați de lectură.

7 COMMENTS

  1. Oamenii indiferent ca e vorba de familie sau prieteni nu au reusit sa invete ca trebuie sa dai ca sa primesti. Eu am avut si am norocul unei familii moderne si iubitoare,care nu se sufoca unii pe altii si care au exclus neamurile obositoare. Iar prietenii mi(ni)i-am cernut in timp,putini dar buni.

    • Adesea mi se pune intrebarea de ce aleg sa nu imi petrec sarbatorile cu familia extinsa. Poate pentru ca am prea putin timp liber ca sa mi-l irosesc in companii care ma incarca negativ, desfasurand conversatii care nu sunt deloc pe aceeasi lungime de unda, astfel incat la final nu faci altceva decat sa te frustrezi in plus. Tu, atat caci cei care doar pretind ca te cunosc vor ramane cu impresia ca a fost timp de calitate petrecut impreuna.

  2. Foarte adevărat ce ai scris! Câteodată ne camponam în trecut și uitam sa privim spre viitor!foarte multe sunt relațiile în care,ce a văzut copil în familie,face la fel și el ca și adult cu familia lui!

    • Am cativa ani buni de cand am inceput sa ma distantez de astfel de intruniri de umplutura. Fie ca recunosc direct ca am alte planuri sau intentii, fie ca sunt nevoita sa inventez scuze credibile pentru a ma exclude (atunci cand refuzurile ceva mai subtile nu functioneaza). Pentru mine, putinul timp liber vreau sa fie destinat doar activitatilor care imi fac placere, chiar daca asta inseamna uneori ca aleg sa mi le petrec singura.

  3. Asa este, inteleg perfect si desi pot fi considerata selectiva, nici eu nu ma pliez cu oricine.
    Chiar imi puneam aceasta intrebare zilele trecute si incercam sa vad in asamblu acei prieteni care iubesc sa bea, insa li se schimba si comportamentul, parca-s altii.

    • Asa ar fi normal, sa fim selectivi pe timpul noastru liber. Sa impartim relatiile pe categorii foarte clare, in functie de modul in care ne simtim sau ne afecteaza acele interactiuni, indiferent daca oamenii pe care ajungem sa ii indepartam ne sunt rude, amici vechi sau colegi de serviciu cu care interactionam zilnic.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.