Autor: Angela Dumbravă 
Titlu: O altfel de copilărie, dar este a mea!
Pagini: 230
Editura: Aegyssus 

   Fiind deja familiarizată cu modul de scriere a naratoarei, Angela Dumbravă, pot spune că a fost o reală plăcere să-i citesc și această carte. Cu toate că nu i-am citit cărțile în ordinea cronologică, prima carte și apoi pe cea de-a doua „Prin ochii mei”, asta n-are importanță, pentru că cele două cărți se pot citi separat. Dacă în cea de-a doua carte avem povestiri din diferite etape ale vieții, aici, în prima carte „O altfel de copilărie, dar este a mea” avem povești numai din copilărie. La fel ca și la precedenta carte pe care am citit-o, avem imagini elocvente, imagini ce pun în evidență o poveste sau mai multe, imaginile fiind ilustrative poveștii.

   Scriitoarea ne poartă pe tărâmul vremurilor de demult, pe acele valuri ale trecutului, în acele timpuri în care tehnologia era la mare distanță de copii, pe acele  meleaguri vaste, pline de verdeață, în acele timpuri în care natura și oamenii erau una și aceeași suflare, în acele momente ale copilăriei în care sub tălpile tale simți iarba moale și răcoroasă, de momentele în care bunica îți împletește părul, de poveştile ei, despre bălăceala din apele Dunării… Ne arată simplitatea oamenilor, comunicarea sinceră, jocurile  hazlii ale copiilor pe ulițele satului, unicitatea și armonia dintre săteni. O lume în care exista încredere și inocență.

   Ne întoarcem în pașii unei copile pline de viață și dornică de aventură, dornică de explorare și de mai mult. Ne dezvăluie traiul simplu al oamenilor de zi cu zi, de complicitatea și neîndoielnica apropiere dintre adulți și copii. În prima parte a cărții aflam unde s-a născut scriitoarea, locul de baștină „ Iliganii de Sus”, despre oamenii care au înconjurat-o și i-au dat sens vieții, despre momentele unei zile din viața unei copile din acele timpuri. Amintiri despre bunici, prieteni, unchi, despre băbica Matroana, despre legendele din sat – și dacă ați crescut la sat sau cel puțin acolo v-ați petrecut vacanțele, ştiți că într-un sat se nasc tot felul de legende și mituri, unele dintre ele înspăimântătoare – despre leacurile băbești – asta mi-a adus aminte de leacurile bunicii de simțeai că îți pică nasul de la izul emanat de toate acele plante și alte ce-or mai fi pus, dar era pentru sănătatea ta, așa că nu prea aveai ce să zici – despre sfaturi și povețe, despre claca de la sat – cu toate că eu sunt cu mult mai tânără decât autoarea toate aceste întâmplări  mi-au stârnit amintiri din copilărie – despre ce însemna să iei parte la Priveghi, un alt mod de a fi împreună și de a depana amintiri, povețe și întâmplări.

   Despre tradițiile și modul în care își primeau oaspeții, despre încercările copilărești de a vedea la ce te pricepi sau nu, dar ce importanță avea dacă aveai o îndemânare sau nu, copila Angela a încercat să fie Chimistă, Designer, Stilist, Cofetar, care i-au ieșit bine sau mai puțin bine. Și ca orice copil, despre momentele acelea în care familia se mărește cu încă un membru și cu încă unul sau despre primul dentist – care ca de obicei, primul nu este nimeni altul decât tata – cum să ceri iertate pentru năzbâtiile făcute sau atunci când o boacănă  făcută cu prietenii îi aduce vecinei o pagubă – cam mare – dar știe bunicul cum să-i scoată pe micii năzdrăvani din belele și s-o și împace pe vecina furioasă. Foarte hazlie această întâmplare și multe altele.

   Dacă ar fi să fac o perspectivă mai amănunțită a cărții  aș ține-o așa mult și bine în a vă povesti aventurile și întâmplările fetiței Angela.

   Toată cartea este scrisă, narată într-un stil aparte, îți aduce un calm pe care nu-l poți descifra, poate și faptul că trecutul și modul de trai al oamenilor din acele timpuri sunt deosebite, sunt cu parfum de timp. În mintea ta încep să se formeze imagini ale descrierilor, să descifrezi misterul timpurilor de odinioară. Te face să simți nostalgie și fericire, o combinație de trăiri intense și limpezi cu flash-uri. Cartea aceasta a reușit să mă facă să mă simt din nou copil, să zâmbesc, să mă bucur de toate poveștile scriitoarei, să-i simți emoția și melancolia trecutului, are un dor propriu.

    Toate aventurile fetiței Angela te fac să vezi copilul și nu adultul din spatele cărții, iar această abilitate, eu, personal, o apreciez foarte mult. De-a lungul timpului am citit diverse cărți ca și povestiri, proză, și de unele am fost total dezamăgită. De ce? Pentru că nu am simțit  copilul din poveste, ci mai mult adultul care încearcă să-și spună povestea copilăriei – ca pe o chestie comercială – iar aici nu am simțit asta. Nu am avut senzația că autoarea încearcă să își vândă copilăria, nu am simțit adultul și asta m-a încântat cel mai mult. Dacă stați să vă gândiți, să vă aduceți aminte de poveștile literare din copilărie, acele povești care reușeau să te facă să îl vezi pe scriitor ca pe copil și nu adultul din spatele acelor rânduri, atunci știți la ce mă refer.

   Copilăria este prima rouă, este prima gură de apă rece, este prima amintire înaintea tuturor lucrurilor și esența viitorului. Această carte am simțit-o ca pe ceva personal, mi-a atins un dor nebun de bunica, foarte multe momente mi-au adus aminte de întâmplările din copilărie. Pot zice că o parte din plăcerea cu care am citit-o ar fi că mi-a adus amintiri frumoase și de neuitat.