Promisiuni si juraminte

Promisiuni şi jurăminte

    Iată că, poate prea repede, s-au terminat și sărbătorile… Gata cu săruturile sub crenguța de vâsc, gata cu promisiunile solemne în fața bradului și a anului nou care așteaptă, răbdător, să le și ținem.

Promisiuni și jurăminte? Nu cred în jurăminte, vă jur! 🙂  Însă în promisiuni? Asta este altă poveste…

   Observ cum în ultimii ani, jurămintele au ajuns la mare modă, inclusiv la nunți. Puțini cunosc povestea acestor jurăminte de dragoste eternă, certificate de preot și invitați: în timpul Imperiului Roman, cetățenii bogaţi semnau documente cu drepturi de proprietate, astfel declarând public că unirea a fost legalizată și este o căsătorie de drept comun. Pe de altă parte, căsătoriile în rândul clasele inferioare erau căsătorii ,,libere”. ,,Tatăl miresei” o „livra” mirelui, iar cei doi conveneau prin jurământ că s-au căsătorit. Acum…noi, modernii, pentru o mai mare „siguranţă”, semnăm și contracte nupțiale cu durată determinată, dar rostim plini de entuziasm și jurăminte…cu perioadă de valabilitate nedeterminată.

   Toţi îndrăgostiţii fac jurăminte de credinţă. Și, aproape toți au ghinionul să nu le poată respecta. Ei motivează abdicarea în faţa unui asemenea jurământ nebunesc cu explicația atât de inocentă și confuză că…„Ei, oameni suntem!” Până și literatura poate să…certifice: de la Verlaine cu „Să ținem fruntea lângă frunte, mâna-n mână/Fă-mi jurăminte ce-i călca-ntr-o săptămână!” până la creațiile internauților: „Te iubesc din cunoștintă/Și îți spun ca jurământ/Tu ești singura ființă/Ce-o iubesc pe-acest pământ!”

   Din copilărie am învățat un lucru:  că nu-i de glumit cu promisiunile, că făgăduiala dată e datorie curată… Aș zice ca e bine să gândim de două ori până să promitem un lucru, să fim responsabili de îndeplinirea promisiunii făcute, pentru că, ce bine ne simțim atunci când ducem la îndeplinire o promisiune!… E ca o răsplată, te simți mai bun, mai demn de respectul tău și al celor  din jur. Promisiunea e o parte din propria ființă, o parte din mecanismul demnității proprii. Sunt promisiuni pe care le facem și care ni se fac. Promisiuni reale și promisiuni deșarte. Promisiunea este o experiență la care vor participa minim doua conștiințe, care ne poate influența pe termen lung sau scurt, destinul. „Mi-ai promis că vom sta toată viața împreună!” – a fost promisiunea care a ținut cont  numai de circumstanța din momentul în care s-a afirmat asta, pentru că totul în jurul nostru se schimbă, inclusiv noi.

   Acum se naște întrebarea:  cine sunt cei care,  în general, respectă promisiunile? Bărbații sau femeile? Asta în contextul în care substantivul „promisiune” e de genul feminin… Poți avea  mai mare încredere în cuvântul unui bărbat decât în cuvântul unei femei? Orice promisiune de la un bărbat va deveni o lecție de viață. O fac doar pentru a câștiga timp sau un pic de simpatie, ori pentru a-și masca greșelile. Indiferent ce declară, bărbaților nu le place să se schimbe. Se plac foarte mult așa cum sunt și nu găsesc nici cel mai mic motiv pentru care ar trebui să renunțe la lucrurile care le fac plăcere. Imediat cum pronunţă cuvintele așteptate:

( „Promit să nu mai mă port grobian”, „Promit să nu mai uit când e ziua ta…”) caută și soluția ca să nu fie nevoiți să le pună în aplicare. Cea mai mare greșeală este să speri că visul va deveni într-o zi realitate. Că el, înțelegând, în sfârșit, ce comoară are alături, își va da seama ce poate pierde și atunci va avea loc minunea.

   Unii cred că-i o idee bună să obțină a doua șansă în schimbul unei promisiuni.  Problema cu promisiunile? Sunt inutile! Un bărbat cu adevărat matur îi va spune unei femei ce simte, atunci când simte, îşi va ţine promisiunea, iar cuvântul său va fi unul de încredere. Poate singura promisiune adevărata este de a ne strădui să facem tot ce este omenește posibil, în cadrul circumstanței promisiunii făcute, acceptând schimbarea și neprevăzutul, fără a ne îndepărta de conștiința noastră.

   De ce fug bărbații de cuvintele magice „te iubesc”? Pentru că „te iubesc” reprezintă un legământ, o promisiune.  Lucruri înspăimântătoare pentru unii bărbați. Simt că semnează un „cec în alb” spunând aceste cuvinte, o promisiune care îi va face vulnerabili dacă va fi încălcată, va provoca suferință și în viața lor. Și ei nu vor să-și încalce promisiunile față de femei! 🙂 Și totuși, măcar de dragul echilibrului, să nu omitem promisiunile-amenințări feminine: „Iubitule, aşteaptă-mă, vin îndată. De mine şi de moarte nu vei scăpa niciodată!” (Ion Baiesu)

   Dacă mâine ar trebui să-mi reînnoiesc jurămintele, ce aș spune?  Îți promit că te voi contrazice de câte ori va fi necesar! Îți promit că nu iți voi spune niciodată că lucrurile sunt în regulă, atunci când totul merge prost! Îți promit că voi fi aici atunci când vei avea nevoie de mine! Îți promit că nu o să vopsesc realitatea în  roz și că îţi voi spune întotdeauna adevărul, chiar dacă va fi ultimul lucru pe care ai vrea să îl auzi! Îti promit ca voi fi mereu omul tău de bază,  partenerul tău și complicele tău! Îti promit că nu te voi lăsa să te pierzi pe tine însuţi!

          Dar… „Când fac promisiuni şi jurăminte,
Mă ţin întotdeauna de cuvinte;
Iar după ce le fac, e lucru sfânt
Că nu mă ţin vreodată de cuvânt.” (Marius Robu)