Secretele nordului – O.G. Arion – recenzie
Secretele nordului – O.G. Arion – recenzie
Titlu: Secretele nordului
Autor: O.G. Arion
Editura: UP
Număr pagini: 535
Există o modalitate extrem de frumoasă de a ieși din realitatea accelerată în care ne ducem existența, iar a citi o carte poate fi un adevărat sejur… unul special, într-o lume pe care nu o poți percepe decât urmărind rând cu rând, o poveste care se deschide ca o ușă magică. După acea ușă există o altă atmosferă, una care te copleșește, una în care te duci pe meleaguri care aparțin unei alte lumi, unei lumi create de mintea unui om care, pentru câteva clipe a închis ochii și a făcut să se deschidă un tărâm al magiei… acesta este tărâmul cărților fantasy. Când citești fantasy, realitatea ta rămâne înghesuită într-un colt al camerei sau pe un raft, tu nu îi mai dai importanță și ea adoarme, în timp ce tu te aventurezi în mări învolburate, alături de personaje care au un curaj teribil, o dorință neasemuită de a descoperi noi continente sau de a apăra ce este al lor. Lumea aceea este altfel, pentru că, citind, poți trăi în ea, o poți experimenta, poți acumula experiențe emoționale senzaționale, iar la întoarcere, poți șterge de praf realitatea și o poți folosi din nou… dar cu alți ochi acum… pentru că tocmai ai citit fantasy și nu mai ești același om.
Seria „Somnul zeilor”, de O.G. Arion continua cu volumul al treilea, „Secretele nordului”. După aventurile din primele două volume, după călătoriile pline de suspans, după lupte și multe răsturnări de situație, în „Secretele nordului” cititorul este readus la punctul initial, pe tărâmul Merikas. Acest al treilea volum este structurat în trei parti și douăzeci și patru de capitole, pe parcursul cărora descrierile zonelor Lupinia, Krita și Elandria îți taie răsuflarea și ai impresia că autoarea, după ce a impresionat cititorii cu primele două volume, lansează, de fapt, aici, elementele de top ale stilului său. Fie că este vorba de Lupinia, cu clădirile sale speciale, cu aspectul său mistic și cu tente înfricoșătoare, de zona aridă, Krita, cu deșerturile sale care înfierbântă spiritul oamenilor din zonă, sau de Elandria, zona cu cea mai mare doză de armonie, descrierile pe care le realizează autoarea sunt atât de bine construite, încât duc cititorul exact în poveste, îi induc emoțiile personajelor.
Nu doar descrierile locurilor sunt elaborate și foarte bine realizate, ci și cele care ilustrează mediul social, obiceiurile, miturile. Dacă în volumele anterioare exista acel glosar de termeni la finalul cărții, aici, la final avem o anexă cu explicații despre caracteristicile sociale specific fiecărui regat, date completate de arborele genealogic al familiilor regale.
În acest volum, conflictele continua, fie că e vorba de cele interioare sau cele dintre ținuturi. Astfel, Irmhild, conducătoarea Lupiniei este amenințată de invazia strizilor, niște uriași cu origini străvechi. În această luptă, este susținută de Aserthe. Și în acest volum există aceeași doză de suspans, răsturnările de situație devin poate chiar mai pronunțate decât în celelalte volume. N-o să vă dezvălui foarte mult din acțiune, vă spun doar că nimic nu e ceea ce pare, că drumul spre împlinire și spre liniște nu e unul lin, ci plin de pericole și de aventuri, fiecare personaj trece prin primejdii care determină nu doar o maturizare, ci mai degrabă o dobândire a înțelepciunii.
Odată ce ajungi la acest volum, realizezi cât de aproape ai fost de personaje în această călătorie de metamorfozare, de trecere de la etape inițiale, de la temeri și incertitudini, la siguranță și dârzenie. Aici îl am în vedere pe Aserthe, a cărui traiectorie am urmărit-o cu interes, dar și alte personaje care au dovedit că pot trece, în anumite circumstanțe, de la temere la forță. Nu există niciun personaj care să nu aibă o contribuție importantă în întreaga poveste, totul este repartizat în mod just, astfel încât firul epic să dobândească echilibru și acuratețe.
Titlul reliefează migrarea personajelor spre partea de nord, fiecare din diverse motive, acel nord care se dovedește a fi plin de secrete, locul în care personajele au oportunitatea de a descoperi noi slăbiciuni, dar și atu-uri ale propriei ființe.
Citind, mă gândeam că seria aceasta are toate caracteristicile pentru a putea fi ecranizată cu succes. Vedeți voi, pe scena minții mele, Aserthe arată ca un zeu mirific, dar nu numai el, ci și Rokkas, Mazen nu e nici el de neglijat, iar de Philibert pot să spun că e imposibil să nu-l visezi măcar o dată în perioada cât citești.
Desigur, și personajele feminine sunt pline de farmec, dar eu am fost atrasă de magia eroilor, poate pentru că mi i-am setat ca personaje favorite… e dreptul meu de cititor, nu-i așa?
De ce să citiți această serie? Mai întâi de toate, pentru că îți trasează coordonatele unei atmosfere medievale mirifice, apoi pentru că în această atmosferă nu vei fi singură, ci alături de personaje speciale, care îți vor detruna gândurile cotidiene.
Cărțile de fantasy medieval scrise de O. G. Arion nu sunt simple aventuri, ci adevărate experiențe pe care le trăiești și care îți rămân în suflet.
Recomand această serie celor care iubesc acest gen și vă mai spun doar că se încheie cu „Va urma”, ceea ce înseamnă că noi aventuri se întrevăd la orizont.
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti
