Balamuc la București – Sylvain Audet-Găinar – recenzie

Balamuc la București – Sylvain Audet-Găinar – recenzie

by -
0
Balamuc la București - Sylvain Audet-Găinar - recenzie

Balamuc la București – Sylvain Audet-Găinar – recenzie

Titlu: Balamuc la București
Categorie: Cozy crime
Autor: Sylvain Audet-Găinar
Traducător: Delia Tuică
Anul apariției: 2021
Număr de pagini: 240
Titlu original: Du rififi a Bucarest

 “Sylvain Audet s-a născut în 1980 în regiunea Haut-Beaujolais și a studiat literele la Lyon, Strasbourg și București. Fascinat de România, a locuit aici, unde a și predat limba franceză, timp de mai mulți ani. A tradus mai multe romane polițiste românești înainte de-a se lansa el însuși într-o carieră de scriitor.

 “În timpul slujbei de înmormântare extravagante a prietenului său, Vasile este arestat de poliție, suferă un accident vascular cerebral și întră în comă. Arthur Webber, ginerele sau, trebuie să desfășoare – fără tragere de inimă – o anchetă pentru a curăța numele socrului.
  Misiunea nu-i ușoară, însă eroul nostru se poate baza pe ajutorul unei bone, al unui fost campion la aruncarea ciocanului și al unui detectiv particular pestriț.
  Pe parcurs, Arthur va descoperi un capitol ascuns din istoria României anilor ’50. În centrul intrigii se află conspirații, trafic de tablouri, droguri și bani falși. Chiar este Vasile nevinovat?
  Cu umor și pricepere, Arthur trebuie să scoată din nou ce e mai bun dintr-o situație dificilă și să facă tot posibilul pentru a descoperi adevărul în această rețea de minciuni.

 “Un autor francez despre realitatea românească – iată premisele unui roman captivant”.( George Arion )

  Sylvain Audet-Găinar o comite din nou și ne oferă al treilea volum al seriei “Arthur Weber”, continuarea volumelor “Balamuc la București“ și “ Țap Ispășitor”.

  Aceeași scriere cursivă, o poveste interesantă, momente amuzante, limbaj uneori colorat, dar în același timp, deși pare incredibil, o lecție de istorie, o frescă a societății dinainte și după revoluție. Pe lângă o poveste interesantă, cu rădăcini în trecut, autorul ne prezintă cu acuratețe momente și fapte petrecute mai ales înainte de revoluție. Urmările le veți afla din povestea lui Sylvain Audet-Găinar.

  De data asta Arthur Weber se confruntă cu noi probleme. Iulia, soția lui medic la urgențe, pleacă într-o excursie de regăsire la Paris, hotărând să nu țină legătura cu familia, și-l lasă pe Arthur cu cei trei copii ai lor; Răzvan (dintr-o altă relație dar adoptat de Arthur) și cei doi gemeni Lila și Luca. Nu apucă să se adapteze la situație când, cel mai bun prieten al lui, Tudor, îi lasă și pe cei 4 copii ai săi, și pleacă și el în călătorie. Norocul lui Arthur este Rubis, dădaca musculoasă (fostă bărbat cândva), care-l va ajuta să navigheze dorințele și cerințele copiilor.

 Mai mult cei mari și abilitățile lor cu internetul îi vor fi de un real folos, pentru că cineva, nu se știe din ce motiv, vrea să-l distrugă, reclamându-l și punând diferite capcane ca poliția să-l aresteze.

  Romanul începe cu o înmormântare amuzantă, a unui prieten al lui Vasile, socrul lui Arthur, membru al A.I.U.R.E.A.. La înmormântare Vasile este ridicat de poliție pentru trafic de tablouri false. Perchezițiile poliției și la el acasă, urmăririle, amenințările, îl determină pe Arthur nu numai să se apere, dar și să încerce să afle ce se întâmplă. Și așa începe o aventură neașteptată, cu elemente care-l duc cu ani în urmă la niște pictori nu foarte cunoscuți din epoca anterioară, la motivele pentru care este țintit, la povești de dragoste și răzbunări teribiliste.

  Arthur este de-a dreptul șocat când află că este ținta unui grup nazist “Noua Gardă”, dar rămâne de elucidat cine îi asmuțise asupra lui.

  Așa că din aproape în aproape, angajând un detectiv privat, ajutat și de ceea ce află tinerii din casa lui pe internet, luând legătura cu pictorii din generația lui Vasile, sau cu urmașii acestora, află o mulțime de povești vechi.

  Totul pornise de la operațiunea “Pensula”, pusă la cale de securitate și de demnitari ai regimului communist. Aceștia cooptaseră în program mai mulți pictori, care făceau copii după tablouri celebre, acestea fiind fie vândute pe piața neagră, fie făcute cadou unor delegații de demnitari veniți din alte țări. Sigur că vor vorbi unii cu alții, și se vor hotărî să facă bani și pentru ei, mai ales după închiderea operațiunii, țînând cont că rămăseseră cu multe tablouri false. Printre ei era și Vasile, socrul lui Arthur.

  Stând de vorba cu urmașii pictorilor, cu persoane implicate în viața de atunci a protipendadei, Arthur află o mulțime de lucruri.

  Sigur că te ajută să înțelegi epoca și rapoartele (delațiunile) făcute securității de diferite persoane, precum și cele ale unor ofițeri. Așa îți dai seama și de amploarea proiectului. Poate că nu s-ar fi ajuns la evenimentele din roman și la aflarea unor secrete dacă un urmaș al unuia dintre pictori, un tânăr limitat ca intelect dar cu mulți bani, și supărat pe Iulia (fiica lui Vasile și soția lui Arthur) că nu acceptă dragostea lui, nu voia să se răzbune. Acesta ia legătura cu cei din Noua Gardă instigându-i împotriva neamțului. Acțiunile acestora și învinuirile aduse lui Arthur ar fi hilare dacă nu ar fi și periculoase. Totuși Arthur navighează prin toată mizeria și până la urmă află tot adevărul sordid.

  Cine a pus totul la cale? Cine vrea că el să fie distrus? Ce învinuiri îi aduc cei din Gardă și de ce? Cum îl ajută tinerii dați în grija lui? Cum au ajuns o grămadă de tablouri la Vasile? Cine a fost implicat în afacerea cu tablouri? Ce fac până la urmă Iulia, Arthur și copiii?

  Sunt atât de multe personaje, evenimente, urmăriri, atacuri, comploturi, pe care le poți trăi alături de personaje, citind cartea.

  Deși pare o lectură ușoară, datorită talentului autorului de-a folosi o abordare amuzantă, romanul atinge o mulțime de subiecte sensibile: homosexualitatea (mai ales cu ascunzișurile din perioada comunistă), carierismul, amantlâcurile, dorința de îmbogățire și de-a pleca din țară, dragostea, ura, lăcomia și cruzimea.

  Așa că trebuie să citiți romanul lui Sylvain Audet-Găinar și să trăiți cu personajele o poveste, uneori incredibilă, dar care poate fi absolut reală, să aflați adevărul și chiar să “învățați” o mică parte din istoria acelor ani.

  Felicitări Sylvain Audet-Găinar și mult success în continuare! Iar vouă lectură plăcută!

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.