Cine nu e gata … – Søren Sveistrup – Editura Trei – blog tour
Cine nu e gata … – Søren Sveistrup – Editura Trei – blog tour
Titlu: Cine nu e gata …
Autor : Søren Sveistrup
Editura Trei
Categorii: Ficțiune, Crime. Thriller. Mystery
Nr. pagini var. tipărită: 704
Anul apariției: 2026
Titlul original: Tælle til en, tælle til to
Limba originală: Daneză
Traducător: Alunita Voiculescu
“SØREN SVEISTRUP este un scenarist recunoscut pe plan internațional, producătorul mai multor seriale TV și filme de succes. Este creatorul și scenaristul serialului multipremiat Crimă (Forbrydelsen), difuzat între 2007 și 2012 și vândut în peste 100 de țări. Ulterior, Fox Television Series a realizat, pentru AMC, versiunea americană — The Killing. Romanul Omul de castane (apărut în traducere la Editura Trei) este bestseller internațional, iar în 2020 a fost recompensat cu Barry Award pentru cel mai bun debut crime/mystery și inclus în topul anual New York Times Book Review.
Serialul Netflix Omul de castane, realizat în 2021 după romanul omonim al lui Sveistrup, a primit nu mai puțin de șase distincții Danish Film Awards și Zulu. Cine nu e gata… este de asemenea ecranizat de Netflix. Sveistrup, care locuiește la Copenhaga, este și autorul scenariului pentru filmul Omul de zăpadă, după romanul omonim al lui Jo Nesbø.”
După “Omul De Castane” – “Søren Sveistrup revine cu o carte care îți va tăia respirația! “( BERLINGSK), un nou thriller “Terifiant, inteligent și tensionat”(Daily Mail).
Dacă în “Omul de castane” psihopatul lasă mici figurine la locul crimelor, în “Cine nu e gata…” totul se desfășoară pe fondul unei poezioare pentru copii.
“Un criminal feroce este în libertate. Îl pot prinde înainte să atace din nou?”
Un criminal care folosește versurile unui cântecel pentru copii când amenință, intimidează, urmărește sau ucide.
Regăsim versuri ca: unu, doi, /stai cu noi/trei, patru/hai la teatru /nouă, zece /un pahar cu apă rece/ cine nu e gata îl iau cu lopata / te-am găsit!
Și aici: “Duoul Thulin/Hess funcționează în continuare perfect, cu o profunzime emoțională reală. Nu este doar o anchetă polițienească: explorează totodată durerea, vinovăția și eșecul uman._”(AMAZON.COM).
Punctul de pornire se petrece în 1992, când mai mulți copii sunt uciși cu bestialitate. Unul dintre cadavre este găsit în fiord de un grup de copii plecați în excursie. Este găsit vinovatul, un tip aparent normal, care odată arestat se sinucide. La cercetări participaseră din brigada mobilă Uffe (tatăl Naiei) și partenerul lui Aksel.
Acesta rămâne după moartea lui Uffe foarte apropiat de Naia și familia ei, ca un surogat de bunic. Când, după 20 de ani, încep crime asupra adulților, Aksel îi arată Naiei asemănări între modurile de operare, mai ales că și atunci leitmotivul era tot un cântecel pentru copii și un joc de-ascunselea.
Acum mor persoane din familii disfuncționale, care par să nu aibă nici o conexiune între ele, femei abuzate care au curajul să plece de acasă, soți violenți, dar în toate cazurile sunt implicați și copii. Notă discordantă face doar Caroline Holst, o tânără de 19 ani, care obișnuia să lucreze ca babysitter. Poliția nu găsește indicii, dar mama ei, Marie, este obsedată, căutând cu orice preț să afle adevărul, chiar dacă asta înseamnă să-și distrugă familia. Singura care pare s-o înțeleagă și s-o ajute este Therese Solkaer. Se cunoscuseră la grupul de sprijin de la biserică, deveniseră “prietene”, și se infiltrase încet, încet în viața și familia ei. Dar încăpățânarea lui Marie de-a afla adevărul aduce în discuție noi motivații ale fiicei ei, un telefon secret, şi conversații cu un tânăr.
Apoi polițiștii leagă oarecum celelalte morți de prezența tuturor la Tribunalul Familiei și mai apoi la grupul de sprijin. Naia și Hess, deși reticenți la început, își conving colegii să reia vechiul dosar al crimelor din 1992. Așa află că ucigașul de atunci avusese o fetiță la orfelinat, pe care în perioadele când era cu el o folosise în jocurile și crimele lui. După sinuciderea lui soția murise și copila crescuse în case de copii și familii de plasament. Terminase o școală de asistență socială, se căsătorise cu un tip mult mai tânăr și avuseseră un copil. Dar certurile lor, chiar violențele, îl determinaseră pe soț să încerce să fugă cu copilul. Din păcate mor amândoi într-un accident de mașină, ea își schimbă numele și dispare. Apoi încep crimele…
Urmează cercetări, conectarea trecutului cu prezentul, crime, urmăriri, încercări de-a ucide chiar polițiști, dar și voința unei mame care dă un imbold cercetărilor și provoacă deznodământul.
Cine este ucigașul de acum? De ce țintea familiile? Ce-l motiva? De ce folosea versurile copilărești? De ce o ucisese pe Caroline? Cum ucidea? Cum conectează Naia și Hess punctele din vechea cercetare? Cum găsesc vinovatul? Cum scapă din atentate și capcane? Ce se întâmplă cu ucigașul?
În același timp cu povestea sordidă se desfășoară viețile polițiștilor, interacțiunile lor, ambițiile, dorința de-a învinge.
Naia și Hess au o pauză în povestea lor personală. Hess trece prin boala și moartea fratelui lui Jon. Pierderea acestuia îi restabilește prioritățile, și nu vrea să le piardă pe Naia și pe fiica ei Lee. Naia, dezamăgită inițial de Hess, încearcă o altă relație, dar sfârșește prin a-l înțelege și a-i fi alături, mai ales după zilele în care a crezut că-l va pierde, în urma rănilor masive făcute de ucigaș.
Cartea este interesantă și extrem de complexă, așa că merită citită și savurată.
Așa cum spune și LE DAUPHINÉ LIBÉRÉ: “Søren Sveistrup a scris o poveste pe cât de ingenioasă, pe atât de complexă, care va ține cu sufletul la gură chiar și cele mai ascuțite minți!”
Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului: Cine nu e gata …
Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:
