M-am îndrăgostit de țara care a ales să mă adopte încă din prima zi
M-am îndrăgostit de țara care a ales să mă adopte încă din prima zi
M – este o tânără ambițioasă, unul din cei 148.000 români stabiliți în Londra (conform estimărilor Oficiului Național de Statistică – ONS – din perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2018). A emigrat la 18 ani înainte de a-și forma o idee despre piața muncii din România. Drumul ales nu a fost plin de tuberoze, dar știa ce a lăsat în urmă și a continuat. Astăzi este asistentă medicală, muncește și călătorește cât poate de des. Își iubește originile, însă nu se poate întoarce.
1. De ce ai ales să emigrezi și unde? Ce anume te-a determinat să iei o decizie radicală?
Emigratul în UK nu a fost neapărat o alegere pentru mine, ci mai degrabă un mix de factori care m-au condus aici. Am văzut asta ca pe o oportunitate uriașă de a-mi împlini visul.
2. Cum ai resimțit schimbarea? Cât de ușoară/dificilă a fost acomodarea departe de casă?
Am fost foarte încântată de alegerea făcută, așadar schimbarea a fost una destul de naturală. Dorul de mama și de sora mea, rămase încă acasă, a fost destul de greu de depășit, dar sora mea m-a urmat după doar un an, iar mama ne vizitează destul de des.
Dat fiind faptul că pentru mine avea să fie primul job (eu având 18 ani pe atunci) nu prea am putut face diferența între „ce-am avut și ce-am pierdut” așa că am privit atât eșecurile cât și reușitele ca pe ceva normal. Am știut că întotdeauna este loc de mai bine și depindea numai de mine unde vreau să ajung și unde vreau să mă opresc.
3. Ai regretat că ai plecat din România? Care sunt diferențele sociale/culturale între România și țara unde ai emigrat?
Nu am regretat nici o clipă că am ales să plec din România, din contră. Nu aș fi putut face o alegere mai bună. M-am îndrăgostit de țara care a ales să mă adopte încă din prima zi. Aici am înțeles nu mai sunt cetățeanul României, ci cetățeanul lumii.
O mare diferență între România și Anglia o face în primul rând oamenii. Aici oamenii îți zâmbesc pe stradă chiar dacă nu te cunosc. Îmi plac pentru că sunt deschiși și relaxați. Că știu să spună „Mulțumesc” chiar și la cel mai neînsemnat gest.
4. Te-ai mai întoarce? Care ar fi motivele principale?
Nu. Și mă bucur să privesc în jur la miile de români care #rezistă. Am văzut deja prea mulți care au plecat și s-au întors mai hotărâți ca niciodată.
5.Ce sfat le-ai da celor care vor să emigreze ca și tine?
„Go for it„, atât le pot spune. Totul pleacă de la dorința de a încerca. Nimeni nu a avut parte de lapte și miere la început, dar oportunități sunt destule. Bunul simt și voința de a munci vor deschide multe uși, cu siguranță.
Povestea ei a prins viață, o întâmplare adevărată în cadrul campaniei #romanipestegranite
Felicitari si numai bine in continuare.
Si tie, Arci!
Cred că sunt mulți români care „ar pleca și nu s-ar mai întoarce”.
Nu e vorba de ce găsești acolo, ci e vorba de ce lași în urmă 🙂
Cu siguranță că și eu voi pleca într-o bună zi.
Dar voi alege o țară cu o climă mult mai generoasă, mai caldă… blândă (mai puțin generatoare de reumatism).
Poate sudul Spaniei ori Florida… cine știe!
(huiduieli în fundal, fluierături, chicoteli)
Fiecare lasa ceva si sigur nu le este usor, dar de indata ce s-au dus… putini s-au intors.
Daca vei emigra, sa ne anunti. Trebuie sa aflam cum te simti, daca iti place atmosfera sau nu.
Sincer, la ce se intampla in tarisoara asta acum, ma gandesc serios sa iau calea strainatatii. Numai de-as putea sa plec cu tot cu casa, precum Dorothy din „Vrajitorul din Oz”… . Oriunde am plecat, dupa cateva zile m-a rapus dorul de acasa.
Cam greu cu mutatul in cazul tau, dar nu se stie niciodata.
Pai nu prea a ales tara aia nimic, a ales doar ea. 😀 Se vede la Brexit ce a ales tara adoptatoare. :)))) Daca ar fi dupa mine, fiecare ar sta naibii in tara lui. 😀
Marius, un patriot adevarat. Daca Romania ar avea ochi sa vada, atunci sigur ti-ar multumi pentru ceea ce faci. :))
Intre timp sa ne uitam in „gradina” noastra pentru ca e putreda (ai vazut ce-au ales romanii zilele trecute), iar Brexitul sa vedem cand va veni.
O tânără curajoasă! Bravo ei! Am citit cu plăcere despre reușitele ei! Sa ne mai țineți la curent cu asemenea cazuri!La noi in tara nu poti face mai nimic!