Un cuib de nobili/ Rudin de I.S. Turgheniev-Editura Litera

Un cuib de nobili/ Rudin de I.S. Turgheniev-Editura Litera

by -
17

     Un cuib de nobili/ Rudin de I.S. Turgheniev

 Titluri originale: Dvorianskoe gnezdo; Rudin
Editura: Litera

Colecția Clasici Litera
Anul aparitiei: 2016

Traducere din limba rusă de: Mihail Sevastos și Vladimir Stoian
Număr pagini: 378
Gen: Social, Romantic
Cotație Goodreads: 3,91; 3,75

Volumul de față cuprinde două romane scrise de același autor, I.S. Turgheniev: Un cuib de nobili și Rudin. Deși apărute la câțiva ani distanță, amândouă înfățișează în linii mari aceeași tematică: o frescă a societății ruse din secolul XIX. O societate ce se vrea copia a celei de la Paris, unde se vorbea jumătate rusește, jumătate franțuzește, amintind de „romgleza” de astăzi, de modul cum la fiecare frază strecurăm câte 2-3 cuvinte în engleză.

Este ciudat cum modul în care oamenii de atunci își petreceau timpul diferă atât de mult de cel de astăzi: se strângeau cu toții în saloanele doamnelor sus-puse, recitau poezii, cântau la pian sau vocal, discutau principii filosofice. Însă un lucru a rămas același: dorința oamenilor de a părea altfel de cum sunt și mai presus decât ceilalți. De aceea, în timp ce citeam mă gândeam că un titlul potrivit ar fi fost și acela de „Un cuib de snobi”.

Un cuib de nobili ne prezintă o familie rusească din înalta societate. Cea mai mare parte a acțiunii se desfășoară la reședința Mariei Dmitrievna Kalitina, o văduvă ce a moștenit o moșie și o avere considerabilă.

Romanul se deschide cu sosirea lui Feodor Ivanîci Lavrețchi la moșia rudelor sale, printre care și Maria Dmitrievna. Văduva avea două fiice, Liza și Lenocika. Liza și Feodor se îndrăgostesc, însă ceva împiedică o posibilă căsătorie: Feodor era căsătorit, deși de câțiva ani de despărțise propriu-zis de soție. Lizei îi face curte și Panșin, unul dintre cei ce frecventau salonul Mariei Dmitrievna. Într-una din zile, Feodor află din ziar că soția sa a murit. Astfel, ar fi fost liber să o ceară pe Liza în căsătorie. Însă tocmai când totul părea că merge ca pe roate, soția sa își face apariția la moșie, vestea privind moartea acesteia dovedindu-se un zvon. Mai mult decât atât, soția pare că regretă toate neînțelegerile din trecut și dorește să se împace cu Feodor, spunându-i că ar accepta orice ar hotărî el pentru ea.

Ce se va întâmpla cu Feodor și Liza? Vor găsi o cale pentru a-și trăi iubirea sau se vor resemna în fața piedicilor? Nu pot să vă spun, însă veți afla răspunsul din carte.

Unul dintre personajele mele favorite din Un cuib de nobili este Marfa Timofeevna, mătușa Mariei Dmitrievna. Este o femeie în vârstă, foarte intuitivă, care cunoaște foarte bine caracterul omului. O admir pentru că în acea societate ipocrită și de fațadă, nu se sfiește să spună exact ceea ce gândește și nu ascunde faptul că unele persoane nu îi sunt pe plac. Și în plus, are un motan, motiv suficient pentru a o plăcea!

În schimb, nu îmi place deloc de soția lui Feodor, Varvara, a cărei ipocrizie sare în ochi; sub pretextul că regretă neînțelegerile și comportamentul său din trecut, singurul scop urmărit este acela de a obține foloase materiale de la soțul său.

În 1970, a fost realizată o ecranizare a romanului Un cuib de nobili, sub regia lui Andrey Konchalovskiy. Am rămas foarte surprinsă să constat cât de mult se aseamănă cultura rusă cu cea română: portul femeilor cu basma pe cap, unele obiceiuri, clădirile, bisericile, slujbele, până și unele peisaje. Același lucru poate fi observat și din carte: „Feodor Ivanîci trecu prin sat; babele-l priveau din pragul caselor, sprijinindu-și obrazul cu mâna”– vă sună cunoscut? Dacă nu, faceți o plimbare prin satele românești! În film, însă, avem ocazia să vizualizăm acest aspect și prin altă prismă decât cea a imaginației.

În plus, actrițele sunt foarte frumoase, fapt cu care rușii se pot lăuda față de alte producții cinematografice internaționale.

Celălalt roman din volum, Rudin, are un context destul de asemănător. Avem la fel, o societate formată din bogații regiunii, un salon unde aceștia se adună pentru a-și petrece timpul. Rudin este un bărbat controversat: la început fascinează prin cultura sa, prin felul în care vorbește și se poartă, pentru ca după un timp să cadă în dizgrație. La fel ca Feodor din Un cuib de nobili, se îndrăgostește de fiica gazdei sale.

Daria Mihailovna este o Maria Dmitrievna a romanului Rudin. Același tip de femeie, o cucoană din înalta societate, superficială, preocupată de aparențe și de organizarea unor reuniuni cât mai interesante în salonul său. Ca și Maria, dorește să-și mărite fiica, pe Natalia Alekseevna, foarte avantajos și nu este de acord cu o posibilă căsătorie a acesteia cu Rudin.

Vor rămâne Rudin și Natalia împreună? Ca și la Un cuib de nobili, găsiți răspunsul în carte.

După ambele romane s-au realizat piese de teatru.

Ce mi-a plăcut: faptul că aflăm multe despre societatea rusă din secolul XIX, despre natura umană în general, văzând cum unele lucruri diferă de la cer la pământ față de astăzi, iar altele au rămas la fel.

Ce nu mi-a plăcut: stilul derutant și în același timp static al autorului, care ține neapărat să ne spună povestea fiecăruia, numărul prea mare de personaje, ceea ce ne determină să le încurcăm. Lectura ambelor romane a fost oarecum anevoioasă, probabil și din cauza faptului că nu sunt familiarizată cu acest gen de literatură: fără prea multă acțiune, într-un context socio-politic pe care nu îl cunosc prea bine.

Citate:

Un cuib de nobili:

„Mai bine n-ar vorbi nici o limbă, dar să spună numai adevărul.”

„Pe un om apropiat îl înțelegi mai bine după ce te desparți de dânsul.”

„Trebuie să fii creștin, începu Liza, după oarecare șovăire, și nu pentru a cunoaște cele cerești… sau… pământene, ci pentru că fiecare om este dator cu o moarte.”

„Urmează-ți îndemnul inimii, numai ea îți va spune adevărul […] Experiența, rațiunea – totu-i deșertăciunea deșertăciunilor!”

„Rusul e sfios și se împrietenește ușor; dar cu greu îi câștigi respectul: acesta nu se capătă repede și nici de oricine.”

„eu și cei ca mine, bătrânii, avem o îndeletnicire pe care voi încă n-o cunoașteți și care nu poate fi înlocuită cu nici o altă distracție: amintirile.”

 

Rudin:

„Există trei categorii de egoiști: egoiștii care se bucură de viață și îi lasă și pe alții să se bucure de ea; egoiști care se bucură de viață, dar pe alții nu-i lasă să se bucure și, în fine, egoiștii care nici ei nu se bucură de viață și nici pe alții nu-i lasă să se bucure…”

„- O femeie mi-a făcut într-adevăr un mare rău, spuse Pigasov, deși era bună, foarte bună…

– Și care anume?

– Maică-mea, pronunță Pigasov, coborându-și glasul.

– Mama dumitale. Dar ce rău v-a putut face?

– M-a adus pe lume…”

„Nu știu dacă și adevărul ustură ori nu, însă dreptatea văd că supără.”

„Egoismul, conchise Rudin, înseamnă sinucidere. Omul egoist se veștejește ca un copac neroditor, singuratic, pe când amorul propriu – ca tendință activă spre perfecțiune – este izvorul tuturor faptelor mărețe…”

„Am fost convins totdeauna, rosti politicos Rudin, că oamenii care refuză să recunoască femeilor simțul practic nu au nici un pic de dreptate.”

„Țelul final al științei este de a căpăta conștient ceea ce tinerețea îți dă gratuit.”

„nimeni nu se înflăcărează mai ușor decât oamenii lipsiți de pasiune.”

„În primul rând, după mine, în lume există numai trei nenorociri: să petreci iarna într-o locuință rece, vara să porți cizme strâmte și, în fine, să fii nevoit a dormi într-o cameră unde țipă copilul, pe care nu-l poți presăra cu praf de Persia.”

„Nimic nu-i mai rău și mai de obidă decât norocul ce-ți vine prea târziu. El nu-ți poate dărui mulțumire; în schimb, te lipsește de dreptul – cel mai scump drept – de a înjura și a blestema soarta. Da, stimată doamnă, norocul venit târziu e o poamă amară.”

„Șiretlicurile și aiurelile filosofice nu se vor prinde de ruși niciodată, căci rusul are judecată sănătoasă din belșug.”

Despre autor:

Ivan Sergheevici Turgheniev (1818-1883) este unul dintre scriitorii de seamă ai Rusiei. Romancier, povestitor și dramaturg, s-a născut în orașul rusesc Oriol, într-o familie de nobili. Cel mai probabil, de aici s-a inspirat în scrierea romanelor sale. A studiat la Moscova, Sankt Petersburg și Berlin. A locuit în Germania și Franța, unde a legat prietenii cu scriitorii Flaubert, Zola, Hugo, Daudet, Maupassant, pentru acesta din urmă reprezentând un model.

Cel mai cunoscut roman al său este Părinți și copii (1862). A mai scris Un cuib de nobili (1859), Rudin (1856), În ajun, Fum și altele.

A fost ales vicepreședinte al Congresului Internațional de Literatură, prezidat de Victor Hugo și a primit titlul de doctor al Universității Oxford.

A murit la Bougival, lângă Paris, în 1883.

editura-literaCartea  Un cuib de nobili/ Rudin de I.S. Turgheniev a fost oferită pentru recenzie de către Editura Litera. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Cartea poate fi achiziționată și librăriile online agreate.

Autor: Sorina Ciocârlan

17 COMMENTS

    • Multumesc! Nu este chiar cea mai buna recenzie a mea, mi-a dat ceva de furca stilul lui Turgheniev :))

  1. Felicitari, Sorina ! Frumoasa recenzie ! Cele doua romane clasice sunt fascinante si caracteristice pentru literatura rusa ! ;) ;)

  2. M-am ferit de acest roman (Un cuib de nobili) în facultate, deși cam trebuia citit. Poate că nu am făcut bine, mie îmi pare interensant :D Și … am o pasiune ascunsă pentru romanele cu muuuulte personaje :))

  3. Nu stiu de ce dar eu am fugit de autorii rusi…asta inseamna ca nici Dosteievski nu am citit :). In afara de \Ana Karenina (si lectura aceea firtata la liceu :) ) nu am citit nimic. Zic pas. Nici mie nu imi plac cartile cu multe personaje. La un moment dat ma incurc in ele :)

    • da, nici eu nu sunt fan autori rusi. la fel, Anna Karenina mi-a placut, in rest… nu sunt pe tiparul meu :)). si da, si eu ma incurc in personaje multe, mai ales cand ni se spune povestea fiecaruia :)). imi vine sa-i spun autorului “Dar mai lasa-ma cu ce a facut cutarica si unde s-a nascut, treci la subiect!” :))

  4. Frumoasa rececenzia! Nici eu nu sunt fana autorilor rusi. Am citit doar “Crima si pedeapsa”, dar am spus pas altor carti dupa ce am citit-o. Nu stiu de ce nu imi plac acesti autori. Unii dintre ei sunt geniali, dar banuiesc ca nu ma atrage stilul lor.

  5. felicitari sorina,trebuie sa-ti placa stilul autorilor rusi ca sa -i poti citi ;) ;caracteristice scriitorilor rusi sunt cartile cu multe personaje si multe descrieri,indiferent ca sunt de peisaje,interioare sau pur si simplu introspectii ale firii si sufletului uman.
    paradoxal de multe ori ecranizarile m-au tentat mai mult decat cartile,si chiar au fost foarte reusite pentru ca rusii au avut actori foarte buni care au reusit prin jocul lor sa redea o multitudine de trairi si sentimente
    ;) ;)

    • Da, asa zic si eu :). Nu este un stil usor si la indemana oricui. Si mie mi se intampla sa-mi placa mai mult ecranizarile decat unele carti. Probabil pentru ca rusii sunt expresivi.

  6. Cu romanul “Un cuib de nobili” l-am descoperit pe Turgheniev si odata cu el farmecul literaturii ruse. Mai tarziu, am citit undeva ca Dostoievski o considera pe Liza femeia ideala din literatura rusa. Intalnirea cu Turgheniv m-a sedus, asa ca am continuat cu romanul “Parinti si copii” in care personajul Bazarov m-a surprins placut, ca sa fiu sincera, m-a cucerit. Felicitari, Sorina!

Leave a Reply