Graffiti – Cristi Nedelcu – The girl with the broken smile (fragment) 

The girl with the broken smile

(fragment) din cartea Graffiti,  autor Cristi Nedelcu

   A început să urmărească aceste inscripții. Nu știa când apăreau, și, mai ales, nu știa cum de le găsea. Pur și simplu le căuta la întâmplare și îi ieșeau în cale. Le strângea cu aviditate, de parcă strângea părțile unei comori pe care nimeni nu o vedea, deși era sub ochii tuturor.

  Timp de câteva săptămâni a făcut doar asta. Uitase de casele vechi din oraș și căuta doar urme ale acestei povești. Știa că era era brunetă, că el era înalt. Că lui îi plăcea rockul, iar ei romanele rusești. Că părinții ei nu prea erau de acord cu dragostea lor, dar că ei nu îi păsa. Că lui, uneori, îi mai fugea ochii după alte fete, iar pe ea o durea asta. Și așa, încet-încet s-a gândit că, de fapt, povestea pe care o urmărea, după care alerga prin tot orașul, căutând inscripițiile și găsindu-le în cele mai ciudate locuri, era povestea ei, care se repeta straniu cu alte personaje.  Personaje pe care chiar dacă nu le vedea, le înțelegea și le simțea de parcă ar fi stat alături de ele.

  Strângea fotografii cu povestea de dragoste a celor doi necunoscuți și se gândea la povestea de dragoste pe care o credea îngropată demult. O trăise la puțin timp după terminarea liceului, când încă nu știa încotro să o apuce. La confuzia acelor ani, se adăugase și confuzia ei, dacă nu cumva una nu o generase pe alta. Nu mai știa cum îl întâlnise. Își amintea doar că, deodată, era lângă el, și că se plimbau împreună pe străzile întortocheate ale orașului, și admirau casele vechi. Da, de atunci dura pasiunea ei pentru casele vechi. Nu se mai gândise la el demult. Părea că îl uitase, deși amintirea lui nu dispăruse, ci se ascunsese undeva, în străfundurile minții și sufletului ei.

  Și, cu gândul la dragostea ei pierdută, începuse un fel de goană după aceste inscripții, de fapt după dragostea pe care o vedea povestită pe aceste ziduri. Le fotografia, le așeza în ordine și căuta să refacă povestea lor de dragoste. Începuse să înțeleagă și să știe. Când filosofau după o noapte de dragoste și scriau pe un stâlp, ”Ești un fir de praf în univers”, când se certau, probabil pentru că ea era geloasă sub fereastra unui apartament dintr-un bloc construit prin anii 60 băiatul nota trist ”I lost my happiness”. Sau fata? Nu, mai curând el. Cumva simțea că el scria majoritatea acestor graffiti. Nu fata. Fata era și atât. Era motorul gândurilor lui și sursa lui de inspirație.

  Poate că fata nici nu era de acord cu ceea ce făcea el. Cu faptul că le scria povestea pe ziduri. Ca atunci, când el, iubitul de acum două decenii, le citise prietenilor lui scrisoarea pe care ea i-o trimisese. Își aduse aminte de asta și respirația i se tăie. Fusese șocată că el putuse să facă un astfel de gest. Acolo erau cele mai intime gânduri ale ei. Ezitase să le recunoască până și față de ea. Iar el, le citea celorlalți, ca pe un exercițiu literar. Nu era un exercițiu literar. Era viața ei, era sufletul ei. Era ea. Ea îi scria mult și de fiecare dată el îi spunea că are talent. Dar nu crezuse niciodată asta. Și după ce se despărțiseră, renunțase să mai scrie. Îi ajungea aparatul de fotografiat. A privit încă odată inscripția ”I lost my happiness”. Poate era tot fata, care se simțea trădată și care alegea să strige asta. Toate acele graffiti erau strigăte. Strigăte ale unei iubiri care se consuma în acest oraș și pe zidurile acestui oraș. O iubire despre care doar ea știa. Și cei doi îndrăgostiți.

  Totul până într-o seară. Seara unei zile care nu anunțase nimic deosebit. Alergase prin oraș și era destul de obosită. Se înserase, când a zărit inscripția. Literele negre, erau mai mari ca de obicei. Și ferme. Cumva s-a gândit că acestea nu se vor mai șterge. Erau scrise să rămână. Și spuneau finalul acestei povești. ” look for the girl with the broken smile”. Băiatul plecase. Iar fata rămăsese. Așa cum rămăsese și ea atunci singură pe malul mării, ascultând valurile care încercau să o consoleze. A rămas privind inscripția până s-a întunecat de tot. Apoi a plecat spre casă, dar cu inima grea.

  A doua zi de dimineață a alergat în părculeț. Inscripția era acolo, neatinsă. A privit-o îndelung încercând să înțeleagă ceea ce vedea. Literele erau aceleași. Nimic nu se schimbase. Poate doar modul cum cădea lumina pe ele. Dar asta nu schimba mare lucru. Literele formau aceleași cuvinte ” look for the girl with the broken smile”.  Inscripția rămăsese. Fata rămânea cu „broken smile”. Acum nu mai avea nicio îndoială că întreaga poveste fusese spusă de ea și că cei doi se despărțiseseră. Iar zâmbetul acelei fete, frânt în sute de bucăți era, era de fapt propriul ei zâmbet al celei care urmărise această poveste cu aparatul la gât. Era zâmbetul care se spărsese atunci, în urmă cu mai bine douăzeci de ani, pe malul mării, unde el o părăsise fără nicio explicație, fără nicio speranță, fără nicio logică.

  Iar povestea asta, întinsă acum ciudat și neașteptat pe zidurile unui oraș care atunci o primise și o adăpostise pentru a se vindeca de răni pe care nu dorea să le recunoască, era de fapt povestea ei, ce se repeta de parcă ar fi vrut să îi demonstreze că destinul are un număr limitat de cărămizi cu care construiește zidurile oamenilor.

  Își aranjă aparatul la gât mai bine și porni mai departe. În urma ei, încet, inscripția se ștergea de pe perete. Dar ea era deja departe, și nu mai putea vedea asta.

Cristi Nedelcu (n. 1969, Craiova) – jurnalist, scriitor și blogger

  A debutat în 1992 în revista Dilema și a colaborat cu mai multe reviste literare – Dilema, Scrisul Românesc, Mozaicul. În același timp a activat în presa scrisă (Cuvântul Libertății),  în televiziune (Terra Sat Craiova, TVS Craiova, Alege TV) și la radio (Radio Sud)

În 2016 a obținut titlul de doctor în filologie cu teza Semiotica bancului.

  În 2001 a obținut la Târgoviște premiul al II-lea la Concursul Național de Literatură pentru piesa ”De care parte a gratiilor?”.

  A debutat editorial în 2006 cu volumul bilingv ”Însemnări despre Shakespeare/ Essays on Shakespeare”, (editura AIUS)  lansat în cadrul celei de-a V-a ediții a Festivalului Internațional Shakespeare.

  În 2006 a publicat volumul ”Canonul marginalului” (editura Reprograf), carte prezentată în cadrul ediției a II-a a Conferințe  Internaționale de Antropologie Antropoest. Tot în același an primit premiul Tiberiu Iliescu al revistei Mozaicul.

   În 2008 a publicat volumul de teatru ”Vești proaste” (editura AIUS), iar în 2013, la aceeași editură, cartea ”Lumea-ntreagă e o scenă/lumea-ntreagă e un show. Paradigme culturale ale societăților”. În 2020 a publicat primul său volum de proză, ”Graffiti”. Din 2010 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar din 2018 membru PEN Club.

Scrie pe blogul său, ”Graffiti pe nori”  – https://cristinedelcublog.wordpress.com/

Graffiti de Cristi Nedelcu, Editura Heyday Books

Autori români