Respiră, Eliza! – Iulia Nani – Editura Siono – recenzie
Respiră, Eliza! – Iulia Nani – Editura Siono – recenzie
Autor: Iulia Nani
Editura: Siono
Data apariției: 2023
Număr de pagini: 274
Cu Iulia Nani am făcut ”cunoștință” în 2021, când am citit cartea ei de debut, Cine nu e gata. Pentru că mi-a plăcut la vremea aia, am vrut să citesc și a doua apariție – Respiră, Eliza! Se pare că am fost inspirată, dat fiind faptul că am avut plăcerea să găsesc încă o carte drăguță, scrisă cursiv, ușurică, însă totodată cu ceva implicații ascunse. Și cu niscaiva probleme mai serioase. Iulia Nani are o experiență serioasă în marketing, neuromarketing, branding și cam tot ce ține de ramura asta. O urmăresc pe Facebook și vă zic că îmi fac plăcere și postările ei, mă inspiră și învăț câte ceva din ele. Drept să vă spun, titlul cărții mi s-a părut inițial ușor ciudat, însă intrând mai adânc în poveste, îmi dau seama că a fost ales inspirat!
”Treptat, Eliza începu să se dezmeticească din visul siropos pe care îl avusese cât fusese knock-out. Fața o durea și o ustura, dar parcă și mai tare o ustura cum sărise Marius ca ars să precizeze că ei doi nu erau un cuplu.”
Cam așa începe propriu-zis povestea Elizei, care pare a fi cea mai singură ființă de pe planetă. Nu tu prieteni, nu tu iubit, nu nimic. Iar faptul că un biciclist o lovește fix în fața tipului de la muncă pe care îl place, nu o ajută cu nimic. Mai ales că cei din jur își dau cu presupusul că cei doi formează un cuplu, iar Marius ține să clarifice înainte de toate că nu e așa. Orgoliul Elizei e rănit profund, mai ales că arată ca după război:
”Buza de sus era însângerată și i se umflase aproape de două ori față de dimensiunea normală. Pe obrazul stâng avea ditamai julitura, iar în frunte un cucui, tot însângerat. După ce trecu de primul șoc, observă că mai avea o rană destul de profundă pe umărul stâng, ambele mâini julite, iar din genunchiul stâng îi șiroia sânge.”
Frumos start, ce să zic! Eliza, eroina noastră, parcă e predestinată să aibă ghinion. Idee întețită și de faptul că află că mătușa ei a murit și este chemată în orașul natal să ia parte la evenimentele ce urmează. Așa ajunge înapoi la Mocănești, o localitate mică, unde nu se întâmplă nimic. Acolo are de-a face cu tatăl ei, cu care relația nu este foarte bună, cu partenera de viață a mătușii sale (care e profesoara ei), cu cea mai bună prietenă, dar și cu iubirea ei din liceu, Cătălin (acum căsătorit și cu un copil).
Lucrurile iau ceva avânt, Eliza se trezește moștenitoarea apartamentului mătușii sale, iar cu Cătălin se pare că se înfiripă ceva (e separat de soție, nu vă gândiți la prostii). Așa că motivele de a rămâne în oraș pare că se înmulțesc, iar Mocănești nu i se mai pare acel colț uitat de lume. Totuși, pe Eliza o copleșesc problemele de la muncă, relația cu tatăl ei și secretele de familie, dar și relația cu Cătălin. Chiar dacă pare că s-a separat de soție, relația dintre soți e destul de complicată. Iar Eliza riscă iar să fie părăsită.
În orice carte de-a Iuliei Nani am sesizat acea ”fărâmă de umor” pe care o strecoară cumva. Eliza e genul corporatist, fără viață socială, fără o relație amoroasă, trăind pentru muncă și având o viață anostă. Atunci când apare ceva nou în viața ei, nu știe cum să reacționeze. Îi e greu să se lase purtată de val, dar mai ales îmi pare că îi e greu să se rupă de trecut. Asta ținând cont de relația cu Cătălin. După atâția ani să te mai gândești la o iubire adolescentină…
În plus față de umor, de situațiile tragi-comice în care se află Eliza, regăsesc și o abordare mai serioasă a problemelor. Ceea ce m-a bucurat. Eliza se redescoperă. Se reinventează, aș putea spune. Inițial, impresia mea față de ea nu e una din cele mai bune. Îmi pare că este o persoană care nu se iubește. Care nu are respect pentru ea însăși. Și asta pentru că acceptă o relație cu un bărbat căsătorit, doar de dragul vremurilor trecut și poate și dintr-o dorință de răzbunare. Ulterior, Eliza își mai revine și începe să gândească mai mult. Devine o persoană mai cu capul pe umeri.
”Dintr-odată, totul i se păru atât de penibil, toată zbaterea ei atât de inutilă! Înțelese până la nivel celular că trăise doar pe jumătate în toți acești ani, idealizând un bărbat care era doar un om ca oricare altul și urând o femeie care era și ea tot un simplu om. Bine, un om care câștigase la loteria genetică a sânilor și avea gene nefiresc de lungi și dese, dar totuși.”
Nu îmi scapă micile intruziuni de umor, chiar și când lucrurile par a merge prost. Dar se pare că atunci când nu mai poți, mai poți un pic. Așa și Eliza, chiar dacă realizează târziu ce a mers prost în toți acești ani, poate că nu e prea târziu pentru ea. Își mai oferă o șansă și bine face. Din punctul meu de vedere, Respiră, Eliza! e mai mult decât o carte ”pentru fete”. Mai tragi și concluzii mai serioase, mai și râzi, mai și iubești, mai și speri. Și parcă rămâi cu ceva bun din toată povestea.
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti
