Meseria nepotrivită și impactul alegerilor neasumate – Rubrica La vie en noir

    Ce vrei să te faci când vei fi mare? 

   Încă de la o vârstă fragedă jonglăm periodic cu ideea de carieră. Ne imaginăm în diverse ipostaze și în funcție de influența persoanelor dragi din viața noastră, ne schimbăm adesea orientarea vocațională. Este suficientă o relație apropiată, afectuoasă cu un adult dispus să ne ofere atenție și tandrețe și ajungem să ne dorim să îi călcăm pe urme, să ni-l alegem drept model în viață. 

  Până la o anumită vârstă, sfaturile părinților sunt cele care ne ghidează din umbră și poveștile de serviciu cu iz de realizare și împlinire, au puterea să ne facă să ne transpunem mental în lumea lor, să ne dorim să practicăm meseria adultului pe care îl iubim. 

   Uneori modelul de urmat în carieră poate deveni cadrul didactic cu care copilul își petrece o bună parte din zi, bunicul care îmbină cu ușurință file de poveste cu o realitate atent selecționată sau mătușa veșnic amuzantă și pusă pe șotii. Alteori, din cauza conflictelor existente în familie, alegerea meseriei tinde să alunce spre capătul opus al opțiunilor cu care am fost obișnuiți, într-o încercare rebelă de a ne distanța de proprii părinți, de a evita orice asociere cu aceștia.

   Ca și părinte face parte din îndatoririle tale morale de a-ți îndruma copilul spre o meserie care consideri că i s-ar potrivi, având totodată în vedere o alegere menită să-l ajute să-și câștige independența din punct de vedere financiar și ulterior emoțional. Totuși, riscul de a-l direcționa spre un job care să nu îi trezească cu adevărat interesul, este destul de ridicat. La extrema opusă se regăsesc părinții care bravează și susțin că această decizie aparține exclusiv copilului și că nu își doresc să îl influențeze în nicio direcție, omițând totuși faptul că un adolescent în formare nu are capacitatea și experiența necesară de a face alegeri bazate pe principii solide, analizate în profunzime. 

   E dificil să îmbini visele cu nevoile practice și tocmai în asta consta întreaga luptă. Adolescentul trebuie susținut să își descopere vocația și propriile interese dar într-o manieră în care să aibă acces la informații suficiente, privite din perspective diferite, pentru a putea lua o decizie, pe cât posibil, asumată.

   Studiile universitare se finalizează rapid și momentul în care ești aruncat pe piața muncii nu întârzie să apară. Diploma de absolvent nu garantează intrarea pe piața muncii în domeniul în care ne-am pregătit profesional, riscând astfel să ne afundăm în dezamăgiri și frustrări încă de la început de drum. Totodată obținerea unui job conform pregătirii profesionale, ne aduce în pragul unei mari descoperiri și anume că în practică lucrurile diferă față de imaginea care ne-a fost creionată  în facultate.

   Frustrarea ne împinge să insistăm în aprofundarea cunoștințelor în domeniul ales, considerându-ne indirect vinovați că ne-am pierdut prea rapid interesul. Efortul depus pentru a ne poziționa pe un făgaș pe care, confuzi, ajungem să-l considerăm normal, duce la creșterea exponențială a încăpățânării pe care o afișăm atunci când vine vorba de a accepta posibilitatea ca alegerea jobului a fost o decizie pripită, ba chiar o greșeală. Meseria nepotrivită și impactul alegerilor neasumate

  Reconversia profesională este resimțită ca un blocaj mental mai ales dacă avem câțiva ani de experiență într-un domeniu pe care îl cunoaștem, dar cu care nu mai rezonăm, deoarece asociem această schimbare cu un eșec și cu teama de a fi prea târziu să o luăm de la capăt. 

  Amânăm decizia schimbării din diverse considerente. Nu doar frica de eșec iese la suprafață, ci și comoditatea, obișnuința, falsa siguranță care ne face să credem că dacă deținem o anumită vechime la locul de muncă, nu vom fi înlocuiți atât de ușor deoarece prezentăm încredere și ne recomandă experiența acumulată. Ne ține în loc și teama de a nu ne micșora veniturile căci un job nou în care nu deținem acreditările necesare poate veni la pachet cu un salariu de debutant, incapabil să ne satisfacă nevoile și să ne mențină nivelul de trai cu care am fost obișnuiți. 

   Chiar dacă știm că în timp putem să ne creștem performanța în noul domeniu, este posibil ca programul nostru zilnic sau fondurile limitate pe care le avem la dispoziție, să nu ne permită să investim într-o nouă formare profesională. Suntem sufocați de datorii, facturi, obligații, nevoi care ne bat presant la ușă și o reorientare profesională prezintă un risc pe care nu ne simțim pregătiți să ni-l asumăm.

   Obligativitatea de a alege o direcție în carieră la o vârstă la care cunoaștem prea puține despre viață în general, ne poziționează în situația de a lua decizii neasumate, pornind de la ideea că lucrurile se vor aranja pe parcurs. Cu fiecare an care trece în care obligațiile se strâng chiorchine în jurul nostru, devine tot mai dificil să ne asumăm o schimbare capabilă să afecteze bunăstarea întregii familii. După perioade îndelungate dedicate introspecției și întocmirii listelor pro și contra necesare pentru a lua o decizie importantă, elanul riscă să ne fie domolit de către cei din jurul nostru, care au tendința de a ne descuraja, invocând motivele pentru care ei înșiși refuză să facă o schimbare.

   Temerile și frustrările impuse de societatea în care trăim ne rigidizează mental. Frica de a nu rămâne descoperiți într-un context social în care este dificil să găsești susținere materială și suport financiar, ne împiedică să ne găsim calea atunci când vine vorba de alegerea unei meserii care să ni se potrivească și pe care să o practicăm cu drag. Meseria nepotrivită și impactul alegerilor neasumate

   Aruncați de mici într-o oală comună denumită generic unitate de învățământ, ne perindăm între instituții cu iz pedagogic-intelectual încercând să ne găsim menirea. Prost direcționați, lipsiți de abilități practice și având la bază competențe șubrede și superficiale, ne trezim tineri adulți, agajați pe posturi care ne taie avântul și ne sădesc în suflet teama constantă de eșec. 

  Decizia asumată de a-ne croi alt drum, este dublată de frica că ar putea fi prea târziu pentru o schimbare sau că ajutorul moral și material de care avem nevoie pentru a ne reorienta vocațional, nu are din ce parte să sosească. Cu frustrările acumulate și depozitate adânc într-un inconștient instabil, ne pregătim să creștem și să îndrumăm o nouă generație de copii veseli, plini de idei și speranță. Oare ce ar putea să meargă greșit? Meseria nepotrivită și impactul alegerilor neasumate

   Păcat că suntem atât de puțin susținuți și înțeleși atunci când vine vorba de o decizie care nu afectează nici mai mult, nici mai puțin decât fericirea, împlinirea și sănătatea noastră mentală!

Rubrica La vie en noir

Meseria nepotrivită și impactul alegerilor neasumate

Facebook Literatura pe tocuri

Lifestyle

Photo credit: Leon – Unsplash