Scrisoare (între) deschisă

  Replică la rubrica Colţul misoginului-articolul: Femeile, sexul şi ipocrizia  

Stimate domnule misogin,

    Considerațiile, etichetările și  acuzațiile de ipocrizie la adresa semenelor mele mă pun în situația de a renunța la clasicul articol în care expuneam idei și argumente pro sau contra unui anumit subiect. Iată de ce voi prefera o adresare directă, încercând sa răspund oarecum punctual la toate atacurile domniei voastre. Am decis să procedez așa pentru că ați abordat cu brutalitate un subiect sensibil, delicat și, după cum observ, încă necunoscut pentru bărbații al căror purtător de cuvânt vă pretindeți.. Și ca să nu fiu acuzată de atitudine pertinentă, voi „chema” (tipic feminin, veţi spune!) și două prietene: Simone de Beauvoir și Anaïs Nin.

   Așa cum, atotștiutor declarați, pentru a ajunge cu o femeie în pat, este necesară ceva „îndrăgosteală”, oarecare cantitate de „iubeală”, la care s-ar adăuga însă și o mare doză de încredere și multă tandrețe. Asta așa, ca minime „instrucțiuni de funcționare” la parametri normali ale „obiectului” pe care îl preferați așezat în poziție orizontală.

   Referitor la ideea de „a agăța” un necunoscut pe stradă cu care o femeie să meargă la hotel, permiteți-mi să izbucnesc în râs! Presupunând că vorbim despre o femeie extrem de temperamentală, care să-și fi depășit orice inhibiție, inclusiv o astfel de femeie va sta ceva pe gânduri. De ce? Pentru că femeia se va gândi la riscul unor boli venerice și, oricât de prudentă ar fi ea, tot se va gândi la eventualitatea unei sarcini nedorite. Și-apoi, să nu ignorăm ideea de necunoscut, riscul de a fi cu un necunoscut care se poate transforma oricând într-o brută. Un bărbat nu prea are de ce să se teamă din partea unei necunoscute, este suficientă puțină vigilență. Nu același lucru este pentru o femeie, luând în calcul diferențele de ordin fizic.  Extrem de rară ar fi pentru femeie o aventură de o noapte,  pentru că plăcerea pentru o femeie, departe de a o elibera, o apropie de bărbat. Și sunt convinsă că și dintre bărbați, există o mulțime care nu ar accepta o asemenea scindare între trup și conștiință.

    Nu ar fi mai ușor să recunoașteți că atunci când femeia se oferă cu prea multă îndrăzneală, bărbatul va da înapoi pentru că el trebuie să fie cuceritorul? Femeia nu poate să posede decât percepută ca pradă.  Mai lucidă, femeia nu va face decât să ofere. Orgoliul virilității ar face ca în momentul în care rolurile ar fi inversate, bărbatul să nu  se mai simtă superior,  ci…folosit! El își dorește să ia în posesie, nu să primească.

    Cu cât femeia devine conștientă de ce reprezintă ea, începând să se îndoiască de superioritatea bărbaților, cu atât va fi mai greu de imaginat că s-ar putea lăsa sedusă de un băiețaș visător care îi spune povești, fie el chiar Christian Grey, oricât de stufos i-ar fi contul din bancă. Femeile vor să facă dragoste cu un bărbat care trăiește un moment real, conștient și asumat al vieții lui,  pe care să îl admire și să îl stimeze nu neapărat pentru mărimea bicepșilor.

    Ipocrizia femeilor? Să nu confundăm ipocrizia cu discreția, circumspecția și decența.  Curajoasa Simone de Beauvoir, după ce a scris cartea revoluționară numită „Al doilea sex” a fost acuzată de indecență, obscenitate, făcându-i-se fel de fel de  oferte scabroase. Ce spune ea? „În gura unui bărbat, epitetul „femelă„ răsună ca o insultă, pe când bărbatul nu se ruşinează de propria lui animalitate ci, dimpotrivă, e chiar mândru atunci când despre el se spune: „E un mascul! Femeii, pentru a-şi împlini feminitatea, i se cere să devină obiect şi pradă”.

    Anaïs Nin,  prima care a îndrăznit să vorbească deschis despre  erotismul feminin vă poate spune că pentru o femeie sexul este senzualitate, dar și emoție, chiar poezie. Pentru ca o partidă de sex să nu poată fi lejer înlocuită cu o oră de aerobic, cuvintele lui Anaïs Nin sunt cel mai bun mod de a decripta enigmele erosului feminin: „Eu ştiu să dau sens gândurilor lui vagi. El le dezvoltă pe ale mele. Îl aprind. El mă face să curg. … Am încetat să-mi fac griji. Mă las pe spate şi îl iubesc pur şi simplu şi am parte de atâta dragoste din partea lui, cât să-mi justifice întreaga existenţă. Mă bâlbâi când îi pomenesc numele. În fiecare zi este un bărbat nou, cu adâncimi şi sensibilităţi noi… El e bărbatul pentru care aş freca podelele, pentru care aş face cele mai umile şi mai înălţătoare lucruri. Suntem mai mari împreună.”

    Femeii i-a fost impusă ipocrizia. Iar faptul că vorbim mult este tot o „strategie”: vorbim mult pentru a vă ascunde ce gândim cu adevărat. Căci dacă ar fi să ne conectăm gândurile la un ecran lipit de frunte,  ar trebui să închidem copiii în dormitor! (Eventual și soții! 🙂 ) Tot ce aţi susținut în articolul dumneavoastră îmi confirmă faptul că nu ne veți înțelege cu adevărat niciodată. Poate este rău, poate este bine… Să hotărască doamnele!

 P.S. Este extrem de greșit să credem că bărbații își doresc un singur lucru: sex. Zilnic vor și mâncare.